otherside

capriciu cu magnolie şi pălărie de soare

la amiază
veneam în chip de pisică
neagră
cu poftele netezite întinse la soare

pe vremea aceea prizai tutun tare englezesc
în doze mici
făceai rotocoale mi le
agăţai de coadă mă legai cu ele de pat
şi sfârşeai privindu-mă în felul
acela
până

ţi se-nfiorau nările
dejurîmprejur
înmugureau cireşii
irisul pocnea în dosul pleoapei
departe în câmp începeau să ardă
magnolii

mie nu-mi păsa
mă legănam în hamac
îmi potriveam pălăria de soare
visam un cal alb trecea foarte aproape de mine
îi atingeam coama cu palma
apoi developam r a r
drumul dintre mineşitine
bătut în 170 km de cuvinte abstracte
îmbătate-n sirop de arancia rossa

închideai gazzetta mercantile del lunedi
umpleai pipa
nu bănuiai cum pe braţ către umăr
îţi răsăreau în fiecare noapte
muguri de salcie

între degetele tale creşteau
degetele mele de sticlă mată
fără podoabe



adormeai
neştiind
cum
la polul celălalt al lumii
începea sezonul de împreunare
germinau seminţele de baobab
şi umpleam pământul de la un capăt
la altul cu
gurile noastre

little lune

porcelain

simfonie pentru mâna stângă

azi în starea nestării aleg la întâmplare un preludiu pentru voci egale
un intro de chitară rece
şi

scriu
cu mâna stângă
ultima compoziţie pentru spaimă

jumătatea mea verde
lângă jumătatea mea albă
fără asterisc în subsolul paginii

m-am deşurubat dintre corzile chitarei
la care cântai pe şoldul meu dimineaţa

arcuş mi-e osul mâinii drepte
în vârful degetului mi-a crescut o peniţă de aur
scriu cu ea uneori

şi-

n fiecare zi începe o altă duminică
cu-aceeaşi mână ce lasă acul să zgârie discul
în gol
de cineştiecâte ori

nălucă pentru viola d'amore cu scrâşnet în câteva părţi
în două acte pe un libret de inimă a capella
la capătul nopţii cu zorii mânjiţi de pereţi
beau cu sete capricciosa pentru bass urlător şi lacrimae
încerc cu degetele rămase frenesia pentru corn şi uitare la orizont
tu deschizi fereastra
îmi cânţi iar pastorale cinique pentru două mâini stângi

apoi
pleci

pentru o vreme
desigur

nocturnă cu saxofon şi femeie

bea vodkă direct din sticlă are o cicatrice la colţul sprâncenei
stângi un crucifix legat cu sfoară la gât
mă priveşte insolent îşi umple pipa cu tutun tilbury
port rochia femeii care aşteaptă
îmi dezgoleşte genunchii nu mă amăgi ru-sal-ka
îl las să plângă îşi îngroapă faţa în pumni
nemişcat îl cheamă serghei ori igor sau poate-am uitat
ştiu
avea un ochi foarte trist şi albastru
şi

plec
las geamurile deschise sur les feuilles mortes
yves montand de treizecişiopt de ori pe versuri de jacques prévert
te privesc într-un anume fel
am zâmbetul acela ştii tu al pisicii de cheshire
şi ochii ţi se fac violeţi apoi negri albaştri cenuşii verde transparent. inutil din nou n-am să te cred. iarăşi verzi cu iris sidefiu
sunt o-chii-ce-lor-ca-re-plea-că solveig
se-nţelege
poţi să mă numeşti cum vrei sunt mult crescută în
adâncimile memoriei tale
a braţelor tale
o-dată-de-două-ori-de-cine-ştie-câte-ori

din spate pândeşte iarna. are
luna lipită de ferestre se tânguie în sunet de saxofon şi flaut

în noaptea asta mă vor linge-prelinge-ninge toate dorurile de tine

dar şi-aceasta ştii deja

aquarelle

el mergea în faţa mea cu
mâinile înfundate în buzunare
macferlane gris-perle
revere adânci

începea toamna
oră de vârf
privea absent afişul de pictură abstractă
se oprea cât să-i văd profilul
în vitrina expoziţiei de la galeria de artă

ţineam aripile
sub pelerina de ploaie
scrâşneau scurt pe trotuar
le-auzeai şi tu
întorceai capul
priveai prin mine
aveam pielea transparentă
gândurile
gelatinoase
umede

exersam privirea fractală
efectul de spumă plumb topit
şi fum în
colţul ochiului

tu examinai un kandinsky - structure joyeuse
domnişoară nu-ţi pare eşuată tentativa maestrului
de-a gravita negrul pe tente de roşu-orange

penele ude
vârfurile cu picăturile de noroi
pe dalele albe

eu priveam harmonie tranquille
cu ochi verzi delictuali
distanţele mele
sunt egale în timp
şi

timpul rămâne constant în timp

în spatele tău în
jaune/rouge/bleu
se făcea
dimineaţă

s w i n g

Les filles sont irréelles, elles se promènent comme des anges sur l’arc-en-ciel de nos rêves.
[ Frédéric Beigbeder ] - Extrait de ses Mémoires d'un jeune homme dérangé

de la o vreme mi-l amintesc des pe xavier
a studiat filosofia şi artele frumoase la lyon
sau acolo se îndrăgostise prima oară nu mai ştiu
îl privesc din profil aduce cu un scriitor francez la modă
cu degete lungi
alură intelectuală
îmi explică despre gender arhetipurile sexualităţii
are buze umede dinţi regulaţi de peşte carnivor

°iresponsabilitatea ta naivă matematic previzibilă
îmi stârneşte prostul obicei de-a te locui amelie°




zâmbesc tac respir
răsfoiesc egoistul romantic îmi spui că frédéric beigbeder e pierdere de vreme
că basil se plictiseşte în acvariu
la amiază
mai ales

într-o zi am să vărs cafeaua pe compendiile tale de psihanaliză
sau voi scăpa
dicţionarul de artă modernă în acvariu
accidental fireşte basil n-are nicio vină
el n-o să observe îmi va spune că mă visează urcând scări cu
tălpile goale
neajutorată şi
mică

glenn miller time by myself

îşi prinde capul în palme
trupul zvâcneşte ca o coadă de şarpe
umedă plesneşte pereţii de sticlă
la noapte vom face dragoste xavier
o să doarmă douăzecişipatru de ore
cu dorinţele adunate la gură

dimineţile toate au gust de aşternuturi nude şi tăceri uneori
îmi ţii genunchii strânşi vena din tâmplă
pulsează surd o apăs cu degetul
mi-ar plăcea să rămân singură
benny goodman
big band şi clarinet clasic

e timpul să pleci xavier
nu citim modiano astăzi

s-a pornit ninsoarea
n-a început încă anotimpul de împerechere

părul meu s-a albăstrit din nou dimineaţa
cobori scările
eu tac şi
iau de la capăt visul meu cu grădina de portocali

de la etaj privesc în jos la picioarele mele
viaţa se plimbă pe marginea străzii pavate prost
ca o femeie cu mâinile legate la spate

o femeie cu palmele albe pline de răni
în care nu se mai poate citi

l o l a

el crede că am degete cu
peniţe de aur în loc de unghii pe care
noaptea le ascut le şlefuiesc
să scrijesc mai adânc pe baldachinul
camerei verzi
pe podelele bine ceruite ale
camerei verzi

mie nu-mi pasă
smulg peniţele unacâteuna
le pun în cutii separate nu trebuie să încurc
intrarea în grădina icoanei cu vagonul
numaiştiucare

el trişează ţine asul de inimă roşie în palmă
palma nu-i tremură aruncă fumul în sus cu privirea
îngustată snake eyes seven eleven
îşi umezeşte buzele şi
ştie. are-să-piardă
îi repet că voi muri negreşit la 40 de ani
cu păpuşile mele cu vişinii mei cu tot dar
spune ssshht
mizează totul pe a şaptea zi
din ultimul anotimp al peştilor

şi pierde



sunt dansatoarea favorită a regelui evantaiul
insomnia ceşcuţa lui cu lapte sunt
tabloul cel mai drag visul
pe care-l va avea într-o noapte fără lună
pisica neagră ce-i bântuie fricile şi
curtezana sa din fiecare odaie sunt

el crede că-mi voi uita curând
pantoful de cleştar pe ultima treaptă
dar mie nu-mi pasă
în fiecare seară calul cel negru vine
trece cu ropot năprasnic
îmi plesneşte obrajii cu latul cozii
nechează

el biciuie calul sălbatic îl biciuie
degetele mele sângerează
ce înaltă ce adâncă e luna
amarnic sângerează degetele mele

sunt pasărea fără glas a regelui din
colivia de aur
sunt pupila nesaţul viciul preferat al regelui
otrava spaima şi nectarul lui sunt

da. voi dansa până la capăt dansul acesta
mă cheamă maria dolores şi
elisa rosanne gilbert
la noapte voi umple camera verde dejurîmprejur
de paşii mei împletiţi cu ai tăi
în chip de arbore cu trunchi răsucit
în şapte
după toate tainele pământului

şi voi dansa

poem of a woman

ea îşi decorează duminica în mătase albă
înşiră pe covor scrisorile de dragoste
rien de rien
le leagă cu panglică satinată
non je ne regrette rien
surâde şi-adună părul la spate
diseară citesc truman capote
am să mă gândesc la annie hall sau
poate că trebuie să iau micul dejun la tiffany`s

el seamănă cu marlon brando
cum stă cu bărbia în podul palmei
fumează aruncând fumul în sus
a young parisian woman begins a sordid affair with a middled-aged american businessman
în seara asta îl voi numi paul o să mă cheme jeanne
m-aşteaptă în ploaie în faţa hotelului ritz

paul: it's me again
jeanne: it's over
paul: that's right. it's over and then it begins again.
urcăm la ultimul etaj
am rochia udă lipită de trup iau pantofii în mână voi ajunge înaintea ta
jeanne: what begins again? i don't understand anything anymore
palmele lui mi-apasă puternic umerii
mă las în genunchi închid ochii
trebuie să-mi tai părul scurt cu breton
mâine probabil
paul: there's nothing to understand
a câta oară am stins lumânările
am dansat tango sălbatic şi trist
înfăşurată în jurul lui
una cu el
amestecată cu el

o vom lua de la început şi vom iubi tot ce a mai rămas de iubit
jeanne: the rest of it?
scena asta am văzut-o de câteva ori
atunci făceam dragoste cu lumina aprinsă
cu ferestrele deschise
la vie en rose pe repeat
de două ori pe zi
te opreai îmi ridicai ochii
paul: yeah, listen. i'm 45. i'm a widower. i own a little hotel
nu te-ascultam
nu vedeam decât mişcarea buzelor
le umezeai cu aer absent
jeanne: let's drink a toast to our life in the hotel.
buzele crăpate amare
arse de
şampanie franţuzească înşelătoare
cizme înalte până la genunchi pat mare în mijlocul camerei
reviste de modă şaptezeciste
rochia ca o vedenie albă aruncată peste abajurul veiozei
miros obsedant de liliac de opium
zgomotul liftului
cineva striga prins între etaje
firma de la maison des chanoines cu
roşul curs de-a lungul gurii tale

s-a oprit ploaia

~

are un chevrolet caprice de colecţie 1966 îmbrăcat în piele neagră
mâine începe altă duminică
duminica magazinele sunt închise în place vendôme

paul: i get to milk you twice a day. how about that?

în café du jardin sunt lumânări pe mese
se-ascultă coltrane miles davis
se vorbeşte în şoaptă
pare un loc distins o să-ţi placă spuneai
intru
şi scriu pe silabe my favourite things

e palidă are buzele albe
plouă mărunt în noapte
strada e luminată pustie
îşi priveşte silueta în vitrina magazinului de muzică
la cinema paradiso rulează acelaşi bertolucci
le dernier tango à paris
peut-être
grăbeşte pasul

nu mă mai gândesc la nimic până mâine

mâine începe altă duminică

paul: that's right. it's over and then it begins again

zâmbeşte încă
sau asta era din alt film

grig

părea rezonabil
tu ai fi făcut cursuri de broker la bursa din wall street
eu păstram bentley-ul fastback
ori trăiam în exil într-un atelier de tâmplărie
la lausanne
şi n-aş fi fost muza
puseurilor tale lirice d'le grig tocmai
când crizele astea filosofice îmi suprimă
categoric
orice impuls poetic

aşadar rămâne hotărât

pregăteşte-te să mori stimate domn
pune-ţi smoking-ul
te voi ucide la amiază/ ora 17 îmi
pare absolut convenabilă

sigilezi actele moşiei
închizi casa de bani păcat că
advocatul c. demetrescu e în aspen d-le rentier
îmi place pragmatismul tău subit
desigur herghelia va fi licitată negreşit într-o marţi
mă voi ocupa personal de culesul
viei de la domneşti
de contractul cu lear jets & co

să zicem că poţi rămâne acolo
lumina cade oblic petrini in oil îţi dă un aer
martiric în gazete va scrie
s e n z a ţ i o n a l
moartea d'lui grig vasiliu în conacul de la ştefăneşti
dumneata vei fi mulţumit
aşa en detail pe şapte coloane groase vei arăta
minunat/ biblioteca empire
fotoliul cu braţe din lemn de trandafir
dau bine în cadru

profilul te avantajează e decadent şi snob
d'le rentier



voi purta costumul de călărie îţi
plăcea într-o vreme şi inelul cu onix
montat în argint
ridic braţul perpendicular
pe tâmpla ta/ să nu respiri acum te va sminti
mirosul de thyme et heliotrope
şi

mda
un orificiu elegant burghez aproape artistic
perfect calibrat
dvořák în surdină pe faţa b
solemn
deloc funerar
pentru un `926 requiem cu
patima temperată în single s&w arm action

şi putem începe
nu-i aşa,
d'le grig?

la revedere, domnule consul

să zicem că te numeşti mateescu
şi vinzi un pascali oil painting
(numai oferte serioase/ eventual provincia)

nu ştie că o priveşti
se dezbracă încet ca şi cum ăsta
a rămas ultimul lucru din lume
de făcut

pare să fie iubita perfectă
aşa cum îşi agaţă umbra cu tălpile mici
de cărţile tale
de tablourile tale cu nuduri
domnule consul

ea râde şi râsul îi curge din gură
te striveşte de perete până îţi simţi vertebrele
tasându-se una de alta
cu mirosul ăsta de femeie necunoscută
care te sminteşte
şi-ţi despică mintea

dar ea stă cu pulpele goale în fotoliul
de piele neagră îşi sprijină coatele de biroul tău
louis XV
face şerpi de fum
ţi-i înfige drept în ochi
lăcrimezi te ustură
n-ai aer
mda,

ce-mi pasă mie de studiile tale secrete despre
variaţia genetică la nisetrul de dunăre
hai să încheiem contractul prenupţial
domnule consul
de mâine o să ne iubim înotând în aval
ca peştii
tu vei fi un somon uriaş previzibil
într-un oraş cu toate străzile
paralele cu marea

vei aştepta să plouă în fiecare zi la ora trei
ai să orbecăi prin somn
cu umbra ei zemoasă curgând
prin venele tale
şi

totul o să fie deopotrivă înalt
şi sufocant de alb

aujourd'hui c'est l'automne

despătimirea e atunci când
stai în sala de aşteptare
cu douăzeci de minute întârziere faţă de vara trecută
şi vezi deasupra spiralei concentric
o pasăre albastră cu aripile lipite de trup
desăvârşind oblic
ultima dorinţă dintr-o
dimineaţă de toamnă



se făcea că era lună plină
mă plimbam cu braţele întinse lateral
acoperişul era lunecos îngust
aerul tăios
am privit în gol
şi m-am răzgândit

de azi începeau coridoarele slab luminate
uşile aveau acelaşi număr purtau pe clanţă
do not disturb
vegheam nopţile
pe fotoliul din anticamera cu veioză în abajur de hârtie satinată
făceam umbre chinezeşti pe pereţi
mă gândeam la Toulouse Lautrec cu joben înalt şi baston
l-am zărit trecând şchiopătat prin încăpere
m-a privit avea ochelari cu ramă foarte subţire
sau mi s-a părut
contemplam Jardin de Paris cu dansatoare de cabaret şi jucători de cărţi
avea marginea vag desprinsă din ramă
Jane Avril dansa obosită plângea în pumn
izbucnea uneori în râs strident
începuse să mi se facă somn
domnul din stânga trişa îşi răsucea havana
mirosea apăsător a ploaie a mosc
taverna n-avea pianist
mă plictiseam numărând halebardele scuturile
săbiile de Toledo
Pinot Noir în pahar cu picior înalt
purtam rochie violet mănuşi până la cot fără degete
am stins lumânările
şi-am plecat



despătimirea e atunci când
te-aşezi lângă tine pe-aceeaşi bancă din parc
nu te observi
treci cuvinte dintr-un buzunar în altul
umbra ta glisează de-a lungul gurii lui
reiei aşteptarea de la capătul peronului
fără mirare
nu înainte de-a pune pălăria umbrela şi mănuşile
la locul ştiut
lunea pe măsuţa de ceai

se făcea că aş fi vrut să te ţin de mână
de-a binelea
ascultam tombe la neige
desculţă în cămaşa de noapte
obţinusem un plan detail al trecerii tale prin mine
îndoisem minutarul de la mijloc în jos
se lumina de ziuă
elle etait si jolie şopteai
şi
nu te grăbeai deloc

reverberam fără vocale
aburind fereastra în dreptul numelui tău

preludiu pentru o zi de marţi

totul începea când
el îşi uita
pe banca din aleea clasicilor
umbrela neagră cu mâner de fildeş

era într-o marţi
unghiile creşteau ascuţit
felurite
războaie încetau la 12 fix
între noi arme albe
sclipind
inutil
à l`amour comme à la guerre spuneai
eu

mă gândeam că stai la mansardă
că verile ţi-e nespus de cald
muţi fotoliul portocaliu lângă cel verde
şi mănânci din cutii de carton orez cu ciuperci
creveţi cu muguri de bambus

eram sigură că ai
sistem de sunet sorround
digital pur X 1
un motan care te trezeşte nopţile
şi-un prenume ce se termină cu d
pe care nu-l spui la nimeni

rămâneau celelalte

cutia cu fotografii alb-negru
insigna de pe front a bunicului tău din `916
un bonsai pe care-l
strigi david moore dimineţile
un ecran uriaş în perete
un home-projector de 300 inch cu diagonală
de 3,6 m
ca să o vezi pe ea
ea cu aluniţa copilăroasă de pe lobul urechii
gura ei rotunjită suflând puful păpădiei
ovalul unghiei mici adâncită în
buza de jos

desigur
ai o cicatrice deasupra sprâncenei
o văzusem de câteva ori
cu senzaţia că vrei s-o atingi
să te convingi că-i reală

apoi te depărtai
zilele cârtiţei începeau devreme
şi mai rar
în acelaşi loc

restul era previzibil
umbrela cu mâner de fildeş
albumele cu stevie ray vaughan
syd barrett
serile cu peter o`toole
în how to steal a million
ira&george gershwin classic jazz
un old dodge coronet `65
eu

mă gândeam că n-am să mai vin
degeaba ai acum ghiveci albastru cu panseluţe

între timp
în vaclavske namestie cineva cumpăra souveniruri
făcea în 45 de minute turul castelului konopiste
fotografia ceasul cu sfinţi mânca gogoşi cu vanilie
pe podul carol
opţional croazieră pe vltava

o fetiţă cu sandale de lac hrănea porumbeii

undeva
spre capătul lumii
aveam grădină cu pitic
umbrelă de soare galbenă
tata îmi planta în faţa camerei un vişin
un mesteacăn
eu dormeam încă şi-n somn
mă ridicam pe vârfuri şi
mă năşteam

încet

într-o marţi

ingres' violin

ieri mă gândeam la femeia din ingres’ violin
se discuta despre man ray saşa pană duchamp
şi probabil
aş fi venit în cele din urmă în mansarda dumitale
să-mi faci portretul
d'le pictor



în imobilul tău obscur din pierre charon 11 bis
seara
când te întorci grav şi sceptic
din monkey club

mi-ai arăta pânzele tale neterminate
ai vorbi absolut plicticos despre
nemurire pactul de la yalta
cariera ta de istoric ratat
şi cât aş vrea să mă înduioşeze
cuiul ăsta înfipt în carămidă
pe care-l urăşti când scrâşneşti
să nu te atârni de el
iremediabil

îl simţi penetrând oblic
între c3–c4 şi-ai vrea
să-ţi spintec pânzele
să strigi cu faţa în palme cum
m-ai putea iubi în neştire
olga maleeva
aşa neîncepută de nimeni cum eşti

e inutilă paranoia ta
d'le pictor
va trebui sã afli într-o zi
va fi ora la care
portăreasa josette îşi plimbă shar-pei-ul
are rochie nouă model demetrios josette
trece
pe lângă vitrina pantofarului gustav
pe lângă firma martin h. art & antiques •
o va opri un domn să-ntrebe
dacă hipodromul se deschide la 10
josette va chicoti
cu râsul ei de şoarec alb pe care îl laşi
pervers
cu bunã-ştiinţã
să bântuie în aşternutul tãu

fireşte m-ai fi putut iubi în neştire
în aerul stătut de mansardă
aş fi venit serile cu frezii să-mi arăţi
cuiul cu
portretul tău olga maleeva

mi-aş aminti doar că
feribotul spre corfu pleacă la ora 9
negreşit
mâine e zi de solstiţiu
şi

de solstiţiu freziile mor singure
bunul meu domn



photo: le violin d'ingres, man ray

men shall know nothing of this

lemă:
a) un cap de femeie are nevoie de
o sută de capete de bărbaţi

b) am mintea primejdioasă
perversă
până la urmă se va găsi cineva
să mi-o ţină în centură de castitate
şi cătuşe

~ ~

îl caut pe bărbatul cu o sută de capete
simt clar că există, adele
el vine
adulmecă
pe unul din degete are-o legătură de chei
de la o mie de centuri de castitate
toate la fel

adele e geloasă mă schingiuie în
camera de tortură până oboseşte
până se aburesc geamurile
inutil

eu nu vreau un
bărbat oarecare
cu depresii previzibile
şi politeţe rigidă ca o umbrelă gravată
prince charles' royal warrant

o sută de capete pentru o femeie
e deja prea mult
poate că max ernst era un excentric dar
eu tot cred că cel mai minunat lucru din lume e
femeia fără cap cu jartiera neagră
din garden of france
dar tu nu

tu nu crezi îţi
tremură buza de jos
egoismul meu te obsedează
şi cum îţi miroase părul a clematis
adele
somnul îmi curge liber
prin tine
eu




nu dorm
eu vreau un bărbat cu o sută de capete

scânceşti
şi jur că niciodată n-am văzut o nebunie ca a ta
aşa înaltă şi albă
eşti geloasă, adele, pe aerul din jurul meu
pe rochiile şi pantofii mei
te-am văzut într-o noapte
îmi ascundeai inelele în cutia de os
surâsul ţi-era de tot violet atunci am vrut să
fug prima oară / te ghemuiai lângă mine
cu cheia în gură
ţi se izbea de dinţi
o ţineai lipită de cerul gurii cu limba
limba ta aspră de pisică sălbatică
adele /

bărbatul pe care-l aştepţi nu există, ziceai
nu te credeam nu te cred nici acum
doar
mă-ntreb câte chei poate ţine o femeie
sub limbă

şi chiar nu mai contează ale cui sunt
cele o sută de capete

în dimineaţa asta ai murit, amelie

Într-o Dimineaţă nu se poate
Pur Şi Simplu
Muri

//

te-am văzut te-mpiedicai
de lichidele mele puse în flacoane cu etichete
albe
sunt necesare etichete mici autoadezive
spui şi

mă gândesc la prinţul şuţu la maison capşa `852
îmi beau ciocolata
în dimineaţa asta ai murit, amelie
eu râd tare/
eu
nu te cred/ tu
acoperi oglinzile cu pânză albă ai un aer grav de pe masă lipseşte tacâmul
pentru peşte
asta poate deveni mai enervant
decât
amiaza aceea de iulie când mi-ai arătat
că

manechinul de la claire`s boutique
făcea semne obscene spre trecători
îşi lipeau faţa să vadă mai bine clătinau
din cap
tu aveai doar halucinaţii de la căldură/
amintirile încep a treia zi
se ştie
eu
eram liniştită
truffes aux noisettes sunt destule
îmi umpleai gura să tac să tac să tac odată cu mirosul meu
şi culorile mele cu părul meu cu tot care-ţi intra în ochi
în nări

şi-ai vrea să nu-ţi pese
oh
cât ai vrea să poţi să nu-ţi pese
să
nu

te întristeze visul meu cu
autobuzul
oprit în câmp
femeia adormise pe umărul meu
mă-ntrebam de ce îi atârnă capul
aşa de greu
amorţisem capul femeii apăsa tare
până la os
băiatul cu un singur buzunar mă întreba ce porumbel
vreau
pe cel mort sau pe cel viu
cel mort sau cel viu
îmi cuprindea gleznele
să nu-mi desfacă sandalele să nu-mi
desfa
că sandalele mi-e

sete şi greaţă
vreau să cobor
să scap de
să ies din

femeia are unghiile negre
mi-agaţă mătasea rochiei cu palma aspră
prin somn şi
somnul i se face tot mai lung
n-o să se mai trezească niciodată
poate că

nu trebuie să îţi pese
poate că
nu

o să ne mai pese niciodată de nimic

aşa o să fim
foarte înalţi şi frumoşi
şi nimeni n-o să mai moară de-atunci
niciodată
dimineaţa

femeia cu cizme roşii

david f. colecţiona de la o vreme antichităţi
din plictiseală probabil

~~
în seara aceea
ea ajunse târziu avea un zâmbet vag dispreţuitor privi în treacăt
un kauffman ulei pe pânză
o pendulă de podea mecanism gustav becker
îl usturau ochii tocurile cizmelor
înţepau gândurile direct prin timpane
braţele se curbau după forma trupului ei

amintiri mici ghemuite şi calde

vineri - 21.44
de două zile david f. fumează în camera de la ultimul etaj în faţa uşii un plic albastru
ziarele de-alaltăieri
începe carnavalul de la veneţia
17 februarie

sâmbătă - 21.44
ar fi trebuit să-i mai dea o şansă dar se simţea vulnerabil stupid
odată intrase să vadă le journal d'une femme de chambre
cinemateca aproape goală un tânăr izbucnea uneori într-un râs trist o doamnă de-alături îl studia insistent nu-şi feri privirea îl întrebă dacă napoleon s-a sinucis sau fusese trimis la ghilotină asta-l hotărî să plece
ieşi cu o migrenă teribilă rătăci pe străzi adormi într-o staţie de metrou încercând să-şi amintească numele femeii
jeanne - céléstine - françoise
inutil
pe podul rialto, pe campo santa margherita se pregătea parada costumelor şi măştilor. sec. XIV
nobili şi curtezane

într-o duminică - 21.44
la serată purtă rochia albă cu tăietură asimetrică
o durea glezna urcă într-un suflet scara cu trupul ei mic în braţe
lumina cădea pe mijlocul patului asta îl făcea să pară adânc ca o apă
îşi rula ciorapul de-a lungul piciorului aerul în jurul ei deveni foarte moale vâscos coapsele păreau tăvălite în miere de jur împrejur nisip mişcător
cădea cădea şi
nu voia să se mai oprească
îi citise cronicile din narnia ei îi plăcea prinţul caspian
în copilărie se-ncuiase în dulap nu i-a fost teamă înăuntru mirosea călduţ a scorţişoară găsi pălăriile mamei rochia de mireasă uşoară ca o piele uscată
fumă cu un soi de disperare până spre ziuă sau făcuseră dragoste
nu mai ştia

***
a doua zi plecă fără urmă
o mai zări o dată în faţa teatrului ningea
avea pelerina cu guler de chinchilla cizmele roşii
ar fi vrut s-o strige să-i spună că îşi lăsase cercelul cu perlă pe noptieră că îi mânjise cu rouge perna că mirosea toată camera a flori că o căutase peste tot şi nu mai putea dormi de parfumul ei de umbra ei de făpturile ei împrăştiate în fiecare colţ
ar fi vrut s-o strige

marţi - 21.44
david f. măsură distanţa dintre pervaz şi trotuar nu-i păru sigură demult citise de două ori neranţula cu sete în aceeaşi zi
ne ran ţu la
apoi dormi 46 de ore şi
scrise a treia zi un eseu despre sinucidere ca necesitate sau a vrut s-o facă
se aplecă peste balustrada de fier zâmbi
ea n-avea gene false n-auzise de bruckner
asta i se păru minunat
purta mască aurie
la carnivale oraşul gâfâia de orgia cu porumbei concerte costume baluri

stinse ţigara
un fluture bezmetic se zvârcolea în perdea
la capătul străzii ţipa o sirenă băteau clopotele catedralei
asta-şi amintea da
foarte c l a r

***
00 . şi . nuştiucât
finalul e patetic
previzibil
şi-atât

comptine d'un autre ete

perle & caprice

(skip intro)

somnul tău n-are ieşire la mare încă 60 de zile de prohibiţie
supravieţuieşti
ultimul naufragiu a trecut
astupi galeriile şi numeri cele 10 lucruri care pot anihila femeia cu o singură înotătoare ai de ales între perla dizolvată în vin de thassos şi
atacul de panică

(versatile)

vegetăm în menajerie
conspirativ
pereţii din sticlă sunt albi de lichidele tale leneşe trasăm teritorii facem looping în doi eşti vorace ca un peşte răpitor la sfârşitul sezonului de împerechere ne iubim printre fire electrice smulgătoare de inimi aleator
al ea t or a lea tor
fără contribuţii la teoria hazardului neutralizarea are loc spontan
prin braconaj sau decapitare

(cléo au trapeze)

n-ai putere asupra ei stochezi şi permuţi ţesuturile vii reţeaua electronică
rochia de latex deasupra genunchilor în urmă o dâră subţire şi gustul sărat care te aspiră cu o sută cu o mie de guri
toate la fel
tocmai când ştii că
femeia bionică nu se sinucide din altruism
nici peştii

sinucigaşii n-au rău de înălţime
cléo trece linia de sosire ca o arătare lunatecă

suntem postbelici şi originali fixăm cadrul 1 marele spleen 2 loisir intelectual
juisezi
- ai obţinut un pattern cu single heterosexual man in black tuxedo looking for baby doll woman - e perfect funcţional
la temperaturi joase

dublu trapez fără lonjă de siguranţă
cléo geme cu dinţii pe căluşul de bambus n-are branhii nici solzi
mâna sfâşie mâna a smuls
perlele cad prin ochiurile plasei
se izbesc de cizma îmblânzitoarei de tigri

(coeur a corps)

la 15 m de sol nu mai doare nimic

în manej e tăcere nimeni nu aplaudă
femeia cu biciul de mătase înghite una câte una perlele ca şi cum ar înghiţi-o pe ea
bucată cu bucată

cléo atârnă ca în ştreang se leagănă şi umbra îi curge din trup
fără ţipăt

e doar un gadget femeia indestructibilă
o recompui la scara 1:1 prototipul nu va bloca traheea
totul e tranzitoriu
şi
visul

(be-bop-a-lula)

îşi scoate genele false unghiile inelele cu pietre
false false false
degetele rup şi rup
până ajung la pielea ei albă la frumuseţea ei carnivoră îmblânzitoarea de tigri stă goală în arenă cléo se clatină deasupra ca un candelabru uriaş

(machiavélisme)

uneori urcă pe acoperiş cu brăţări fosforescente la glezne tălpile ei îţi apasă pe creier iar dacă iubirea e o maşinărie bionică atunci nu mai rămâne nimic de făcut

contorsionismul te-ajută doar cât să-ncapi în amfora de pe şemineu restul e cenuşă
carbon şi apă

mâine pescuitorii de perle pornesc în larg

the more i see the less i know

the effect of gamma rays on man-in-the-moon marigolds

[exerciţiu de autoapărare]

şi vine iar noaptea şi iar te sufocă tăcerea ca un fular de mătase japoneză te sufocă ţi-l atârni de gât cu mâinile amândouă
acum strângi.
strânge.
femela piton aşteaptă

[metoda falsei ipoteze]

la sute de km de invaziile barbare sunt
eu
să zicem că n-am niciun nume sunt femeia-fără-memorie nu mă cunoşti nu ţi-am vorbit niciodată despre căluţi de mare
grădini terase ceşti cu ceai tare de ceylon petale de jasmin şi crăiţe
să zicem că te obsedează până la delir glezna mea tatuată tribal şi c-aş putea să nu exist să mă presimţi numai serile când rătăcim prin rezervaţii
febrili după atâtea marşuri forţate exoduri
invazii sinucideri în grup

[metoda mersului invers]

în zori începeam dansul războinic cu poala rochiei strânsă în pumn
cel mai mult tăceai tu
acolo în colonia de anemone
ca un peşte coral tăceai înfăşurat în tentacule acum ştii
nici unul din noi nu e prădătorul perfect a rămas
doar câmpul de luptă şi sacrificiul voluntar
îmi cedez coada de şarpe zvâcneşte sub pod
iradierea e minimă absorb
absorb tot
de sus în jos
halucinant

azi toate tăcerile încap în gura mea ţi-e sete n-ai loc în secolul ăsta răzvrătit şi boem ţi-e sete şi
setea stă întinsă în patul tău te striveşte între coapse şi-ţi spune naivităţi cu life is like a chocolates box şi-ai putea s-o crezi s-o posezi mut ca pentru ultima dată încet în ce t în c ee et

eu tac. am zece degete toate egale fără amprente
în palmă o jumătate de rodie. atât. o jumătate
şi cât ai vrea s-o atingi cu limba ta aspră de animal tânăr
să lingi supus şi să taci să lingi
să

[reducerea la unitate]

mama îmi piaptănă părul mi-l împleteşte în trei foarte strâns / nu plâng / cozile se taie de la rădăcină dar am pantofi roşii de lac / nu plâng / de mâine mă fac mare
dacă visezi vrăbii şi peşti te trezeşti cu mâinile reci pipăind aşternutul
perete perete ţărm
la ţărm eşuează balene delfini uneori
sunt o meduză într-un banc de nisip dorm cu senzaţia că cineva mă priveşte de dincolo aşa cum stau cu tălpile goale sub cămaşa de olandă
şi-aştept să vină să vină să

~
miroase a salvie şi frunză de nuc
am coroniţă de nalbă
nu
nu plâng

[x -> infinit]

'953 - ultima migraţie. sinuciderea lemingilor. marea nordului

a fost o vară nefastă pentru mine
egor

[exerciţiu de supravieţuire]

mâine vom alege cea mai înaltă faleză

velvet

trecem travestiţi pe lângă personalităţile noastre multiple ne
privim din spate din profil semănăm mult
te amesteci cu mine cu tine însuţi apoi te contempli narcisist şi nud
nu urci nivelul
staţionezi fascinat de ispita anonimatului
aşa ne-am putea iubi necondiţionat ca iguanele

ca şi cum

am fi atinşi de-o maladie incurabilă
mă retrag strategic

ca un organism vegetal în simbioză perfectă cu tine

eşti
tandru şi definitiv epidemic

în fond poţi crede că suferim de behaviorism
şi că moartea
e doar o problemă de stilistică

nu fac euthanasieri delicate nici monografii despre simulare şi disimulare nu ştiu nimic îmi închipui că timpul este reversibil habar n-am unde-i drumul de cărămizi galbene
tu n-ai pelerină nu poţi trece invizibil eşti man in the mirror eşti man without a face

uneori pur şi simplu

te confund

trăim printre şoareci de apă şi
încă nu s-a spus tot

după marea uitare urmează
altă mare uitare mâine vei trece pe lângă
trupurile mele de curtezană etichetate înşirate de la stânga la dreapta
ordonat
în vitrină
alegi trupul meu alb în costum cauciucat de camuflaj
ca un manechin de plastic decapitat
de
cap
itarea se face de sus în jos fără spasm cu icnet regulat
regularizat

toate-s la fel trupurile mele
aceeaşi textură impermeabilă

biletul la încheietura mâinii codul unic de acces treişaptenouă predica plictisul călăului capul de acuzare 1 rochia de catifea figuranţii martorul cheie
şi
ceilalţi

izolarea fonică şi termică e esenţială
strig cât vreau aici nu mă aude nimeni execuţia e simptom
atică
aceeaşi zi la aceeaşi oră
ca să mă născoceşti iar şi
iar


uneori plecăm ca şi când

m a c r o

spotlight. lumina cade sferic
strângi pleoapele o recunoşti e ea ea ea ea ea
jucăria preferată a minţii tale

tu eşti the duke ea
e glamour are umor corect accesorizat cu port ţigaret extra-long
e hibridul perfect
escapade călătorii croaziere de lux galerii de artă interioare statice cu immortelles şi nud cameramani pictori amatori ghizi cu accent incert
şi alţii

close-up şi nicio celulă moartă înmulţeşti reţelele ei de adn în pepiniera ta paranoică de la subsol
să o produci în serie mică
de colecţie
şi să sfârşeşti fericit infatuat cu iubirea ei sigilată avar ca o piesă rară de muzeu

începi expertiza
ai copyright
eşti pygmalion în mărime naturală

faci parte din sistem eşti retrograd nostalgic
colecţionarul tipic de libelule
efemeride
şi spori
şi /

expandarea nu e totuna cu marea ratare dar pentru ea mai e
mai e mereu timp
mâine o luăm de la capăt
tehnici de manipulare capitolul 7
diafragma dilatată cadratura verticală inele de distanţare
tăcerile circulare
circulare
circulare

acum e perfect porii sunt deschişi pentru o nouă
minunată
mare minciună

instinctele colective se atrofiază lent amintirile pier strivite între plăci tectonice

eu sunt cea care vine din urmă apoi va fi linişte ultimul transport transoceanic va pleca în zori

filtrele de memorie
n-ajută la nimic

uneori somnul

zoom

uneori dispărea zile întregi exilat în interioarele lui antifonate

pereţii se curbau după forma ta
nicio ieşire doar coridoare metalice în care numeri secundele claustrofob ca un alergător de cursă lungă prins în ascensor
primele ţâşnesc mâinile rup fereastra din zid

apoi gândurile cu aer comprimat/
hazardul/ sufocarea de sub degetele ei inocente şi albe cu
gust de chinină

asasinul meu preferat nu dă greş niciodată. centrează luneta
şi trage

snapshot de la 50 m
zidurile nu fac zgomot când trăiesc numai umbrele noastre siameze răsuflă vâscos prin acelaşi plămân de fier forjat se strecoară prin creneluri traversează galerii şi viaducte/ podurile n-au puncte obligatorii de trecere doar lanţuri
uneori

încă un pas
zoom optic niciun filtru de lumină nu vorbim despre corpuri plutitoare
în preajma statuilor

se merge în tăcere



ar trebui să ştii mai multe despre camerele fără pereţi despărţitori respirăm prin acelaşi tub subţire dublu securizat eu mereu la celălalt capăt
fără aer nu ţip
vasele comunicante nu se deosebesc între ele aceeaşi tensiune acelaşi gol de memorie
vârfurile pe marginea acoperişului
textura intactă
apoi
vidul

~ // ~

vorbim despre fizica lichidelor fierbinţi
ei nu ne-aud fac fotografii lângă palatul lloyd aruncă bănuţi în fântâna cu peşti

mâine îmi vor lipsi toate astea
cutia muzicală art nouveau jucăriile din lemn ceasurile de serie mică ciocolata neagră băută în picioare lângă hilt & vogel

în piaţa operei uneori noaptea
se-aud scâncete
dar eu ştiu

statuile nu dorm şi nu
plâng

niciodată

square

delict metafizic 3

încă o treaptă apoi
liniştea se face tot mai uşoară
şi mai albă
a treia zi vine orbirea
o sete subţire taie
din trupul meu pavat
cu piatră de râu


incizie oblică
nedureroasă
textura rămâne intactă

lipit de sânul stâng
sufletul tău se strecoară
în mine incert
ca un animal speriat
apoi dospeşte
docil
liniar

acum poate începe
delictul
de sine

coming home

and i am you and what i see it's me

ferestrele acestea sunt ale altor ziduri
nu le-ai văzut niciodată
tu
creatorul de himere
aştepţi întâmplarea o presimţi o pipăi
pleci şi revii
ca şi cum ai sări dintr-o groapă comună în alta

străzile n-au amintiri nici nume
pentru ele nu există erori de developare

obiectivul rămâne lucid
în locul acela e o pată neagră
vârful cleştelui a atins filmul
imaginează-ţi orice

memoria e involuntară



te exilezi în tine ca un intrus în sala de proiecţie
câteva fotografii cu ea
zeitatea ta polimorfă
închizi ochii o duci de mână prin plantaţia de lămâi apoi
te pregăteşti să uiţi
acelaşi algoritm de alienare

o voi numi sara/ eurile sunt interschimbabile/
sunt nenumărate sara posibile

o tabacheră de argint un elefant din lemn de teck un british shorthair cu pedigree ceremonia ceaiului femeia care vine la tine serile din obişnuinţă umbra ei când mare când mică obsesiile tale tragice pantofii roşii de antilopă silueta subţire în rochie vintage rochia de pe marginea patului patul din mijlocul camerei
camera goală
golul
apoi
nesfârşitele precauţii şi tabieturi de sinucigaş
nimic mimetic
floarea de la butonieră gândul că oricum
mâine se va scrie de la capăt şi
fără tine

restul e aberaţie optică

în iarna aceea au murit toţi cangurii

despre oglinzi numai de bine

another mirroring day

la noapte nu plouă

caffe vivaldi near 7th avenue. leonard cohen la ora închiderii. un barman lunatic un rest de cloud 9 cocktail. cam atât. closing time o dată de două ori. lună de vară pe zidurile cafenelei. undeva la etajul trei te zbaţi îţi striveşti umbra de perete. răguşeşti strigându-mă. de sus miroase sfâşietor a mosc şi lemn ars de santal. waiting for the miracle. fruntea lipită de geam lângă candela cerului. trebuie să dansăm iar acel penetrant vals uncasual cu mâinile legate până la epuizare şi uitare de sine până vei începe să te întrebi cine sunt cum de-am ajuns aici.
dance me dance me dance
n-o să plouă la noapte. ştiu după cum ţii între degete a doua ţigară neaprinsă. take this waltz cu rulare moderată pe banda întâi cu geamurile lăsate şi dorinţa izbită ritmic şase grade spre nord între steaua polară şi pădurea snagov. pielea ta miroase a maci sălbatici a salcâm sau doare prea tare în locul acela unde aveam aripile. no cure for love.
cobor la kilometrul nuştiucare pe dn1. port my famous blue raincoat. o iau înainte cu sandalele în mână pe partea care duce la pol. deja nu mai contează care.
în spatele meu umbra a strigat. nu întorc capul.
mereu începe altă zi de vineri fără miracole. te aştept la capătul podului. nu mă opresc.
la noapte nu plouă.

little black dress

ar fi putut s-o cheme oricum eva sau liz mintea lui
nu-i dăduse nume pe-atunci
proiectai fotograme convalescent cu lobul afectiv amputat
nu poţi reinventa copacul din curtea lui niepce totul urmează să se întâmple
în camera obscură intri fără orgolii fără memorie supravieţuieşti în condiţii de laborator
uneori o vezi
stă pe pervaz ca o pisică mare te priveşte şi desenează ceva
nu face crize de personalitate e betty boop în ediţie de buzunar
tu



nu întorci capul simţi doar tocurile muşcând din asfalt fâşâitul rochiei pe coapse/ ochii te ard în ceafă te grăbeşti geamătul se grăbeşte şi el. alergi te clatini ca într-un clişeu cinematografic
lumea se clatină odată cu tine

ieri mergeai pe stradă şi nu priveai vitrinele acum te-ai oprit oamenii trec se împiedică de tine
cut filmstrip
aici nu începe şi nu se termină nimic

azi nimeni nu se mai ratează din exigenţă sau iubire

vitrinele nu vorbesc despre marea impostură
se tace

în spatele fiecărui perete de sticlă o femeie obişnuită multiplicată în zeci de femei asemeni ei se dezbracă întâi rochia la urmă pantofii trece goală dintr-o cameră în alta apoi se piaptănă în faţa ferestrei fără grabă
foarte încet
ca şi cum
ăsta
a rămas
ultimul lucru din lume
de făcut

la belle dame sans regrets

ea locuieşte în mansarda cu ferestre spre nord
în pridvor are o muşcată sfielnică roşie cu gene lungi
care-i dictează dimineţile
une lettre d`amour
o scrie încet cu litere înclinate spre dreapta
mon cher petit amie
tu ne m'écris pas je ne te vois plus
tu ne viens jamais
apoi o priveşte naiv
îşi piaptănă părul în culoarea mierii
îşi pune inelul cu piatra ovală
întoarce oglinda spre miazăzi
şi-l cheamă pe nume pe silaba din mijloc
douce et tendre

el nu se întoarce niciodată

după-amiezele încep de la zborul fluturelui
ea cântă la pian erik satie
avec une tristesse rigoureuse
nu se gândeşte la nimic
poartă la robe rouge de la ultimul banchet
îl aşteaptă pe cel nevenit neştiut
şi orele trec în cercuri albe
strâns
până la geamăt

ea desenează constelaţii pe şevalet pe-un sfert de cer cu soare
la belle excentrique în arpegiu alb-negru
lasă uşa deschisă spre grădină
dar nu apare nimeni niciodată
zâmbeşte cuiva nevăzut îşi pleacă fruntea pe braţe
şi tace în
preludiu la două mâini fără partitură cu
gândurile înnodate la spate
acolo strigătul nu
nu se aude

ea locuieşte în pavilionul cu umbre
ştie mersul stelelor
face păsări măiastre din hârtie chinezească le suflă aripile spre nori
şi nu se îndoieşte de nimic niciodată
doar spre amurg îşi întinde mâinile spre marginea lunii
ascunde plânsul în pântecul ei moale
şi împleteşte în trei visele de-azi-noapte

ea stinge pe rând candelabrele aşteaptă ploaia
îşi udă tâmplele cu apă de trandafiri
umple paharele
blanche champagne pe fundal de catifea
dantelă veche arome de fleur de lys
şi dansează singură în odaia cu ferestre spre nord
cu sufletul ghemuit în braţe
irepetabil şoptit

la valse sans regrets

nu mi-e frică de tine, yvonne

eşti mai înaltă decât frica mea de moarte
yvonne

scormoneai cu unghiile nuditatea lucrurilor simple şi ce tare zornăiau brăţările tale cyan
vara asta se sinucide lent dar ţie nu-ţi pasă mânjeşti fotografiile mele cu rouge deşi
ştiu
îţi plăcea şi ţie posterul cu klimt `902 motanul din braţe mai precis/ poate c-ai tresărit atunci
danaë purta un şal neobişnuit şi frica ta semăna aşa bine cu
pulpele ei
albe

erai atât de frumoasă şi

ţi-era teamă yvonne
că pielea mea ar foşni la fel sub trupul oricărui bărbat
că lichidele mele ar curge la fel
gelatinoase şi leneşe/
în mine germinau solzi de peşti fără ochi îi prindeai cu o mână
le rupeai capul ei se zbăteau
îndelung
şi iar nu-ţi păsa/
îmi

pipăiai umerii şira spinării de sus în jos cu limba ta veninoasă
de şarpe
singur şi trist

eşti cea mai frumoasă dintre fricile mele
yvonne

mi-apuci degetul mic muşti prima falangă/ e strâmt şi aşa puţin loc în tine/
rupi altă bucată mesteci înghiţi încet
nu

sângerez decât
foarte
puţin
şi

frâng pe genunchi gâtul ultimei spaime/ mă-ntreb dacă gustav ar fi putut s-o iubească pe adele bloch dar asta pare irelevant acum
ies
şi-ncui
uşa

ca pentru o lungă plecare

de două ori

nimic despre anne

fără double click pentru detalii nivelul următor îl ştii introduci moneda apeşi tasta enter iubire long drink no sugar automatul rotunjeşte nu dă rest
tu ai buzunarul plin de fise lucioase le pipăi zimţii cu vârful degetelor zâmbeşti liniştit

nu nu erai tu cel care îmi sărutai
tălpile
nu tu m-ai împins în vizuina iepurelui
iepurele alb al lunii doarme cu botul
pe sânul meu îţi respiră în ureche
celelalte cuvinte
fotografiile nesomnul
rochia roşie
cafeaua arsenicul
anestezia locală
incizia
sunt doar născociri

nu te-a văzut nimeni în cameră ai intrat singur cu o cartelă magnetică de acces unic
şi memoria nevolatilă pentru date vitale
s-au aprins luminile
ai aşteptat
pe noptieră nu era niciun inel
ai făcut un inventar al femeilor suprarealiste
série vénus
gala anne lee ai fumat mult până la ziuă
şi-ai plecat

sau pur şi simplu
n-ai avut de ales

în camera aceea nu am fost eu

doar o femeie care uneori
seamănă cu mine

i wish i was

I

stăm cu gurile lipite de canalul de aerisire răsuflarea mea umedă
astupată de a ta
ermetic

trage piedica
dă-mă jos îţi spun

nu mai încap cu genunchii striviţi între coastele tale
vocea îţi palpită // mi se izbeşte de dinţii din faţă
dă-mi drumul odată
toate vorbele astea nu fac nici
cât o mână de gloanţe oarbe pe care mi le-ai înfige în piept
când mă legi de tine
când te spânzuri odată cu mine
după ce mă iubeşti echivoc / asimetric
în fiecare noapte

ţinteşte drept
uite aici în locul ăsta rotund cât o monedă
să nu-ţi tremure mâna
aş putea să mă dizolv într-o mie de baloane de săpun
all surrogate
&
bullet proof

II

azi
unul din noi trebuie să plece iremediabil
şi trist
libertatea stă legată de traversele podului
îi atârnă capul în jos
sub mâinile ei trec cormorani egrete
şi mrene trec
cu ochii întorşi pe dos

mâine voi fi un peşte de apă dulce rătăcit în canalele oraşului
ai să-mi simţi gura sub picioarele tale
vei călca uşor să
nu striveşti
să nu doară

somnul meu fermentează
întors cu faţa în jos
bălteşte în mâlul moale din orezării

_ _ _


tu aştepţi
vertical
aştepţi
ac-ci-den-tal şi retoric
să se întâmple?

jane avril

vremurile bahice
s-au sfârşit amice în secolul XIX
nu crezi tu îţi cultivi spleen-ul pe vaste câmpii cu pelin
eşti cosmopolit limfatic vorbeşti despre impresionism & femei
şi-ţi tratezi cu absint le mal du siècle

prefer să-mi spui că am cearcăne privirea fixă ca jane avril tristeţea ei universal metafizică
la ce bun lichidele în care nu poţi intra de două ori teoria lui bergson e previzibilă
iar arta nu te absolvă de păcat
aşa să ştii

port rochie galbenă ca may belfort şi motan negru visez la bărbatul cu melon pictează ateliere terase uneori vine la el puştiul cu ziarele poştaşul bătrân cu bicicleta fumează o ţigară subţire ruptă în două
o aşteaptă pe domnişoara k

eu nu sunt domnişoara k iar tu nu vei ajunge pe rue fontaine în les décadents se bea şampanie din cupe largi
tu crezi că sfârşitul secolului e doar un alt joc de societate
eu ştiu că oamenii se tem de sfârşituri ei nu sunt creioane nici radiere/
dar aş putea să recit i've got a little cat i'm very fond of that tu m-ai ţine în braţe ca pe-o pisică mare răsfăţată mi-ai răsuci buclele aş vorbi sâsâit m-ai striga may sau yvette lumea din jardin de paris ar aplauda şi
ce fericiţi am fi ce
fericiţi am
fi

spui că einstein şi-a pierdut banii de la nobel pe wall street că acţiunile gm au crescut/ ce contează când sfârşitul de secol te prinde între etaje
orice femeie pe care o mângâi toarce ca o pisică neagră
frica ta e ochiul ei galben şi n-ai scăpare
jane

dansează în faţa oglinzii e singură şi goală
se îndrăgosteşte de corpul ei încă o dată
tu pui ceasul să sune la 6.30 fix să prinzi într-o cafenea oarecare
alt sfârşit de secol
impostor si
boem

ana

niciodată n-am să ştiu
de ce carnea ta îmi pătează mâinile
dejurîmprejurul tot miroase a mir şi mosc

te urcam în spirală
mai multe scări deodată
gemeai

în urma ta încolţeau sâmburi de migdal

te iubeam cu bună-ştiinţă
ana

coerent şi barbar

treceam mâinile prin umbrele tale ca prin pântecul unei ape
te frământam cu
rădăcini de lemn dulce şi iarbă arsă

carnea ta albă
ana
ochii mei pustiindu-te de la un capăt la altul
nicio zbatere doar un somn lung nesfârşit
mă răsuceam prin trupul tău de ciută
mă scurgeam în miezul pământului

fierbinte

treceai cu poala rochiei grea de mere vedeam
venele albastre încolăcite sub piele
tânjeam după tălpile tale mici pline de ţărână
cu gura toată

îngenuncheai
apa se tulbura îţi înghiţea răsuflarea
iar
eu
cu năluca ta albă pe braţe

răscoleam netrebnic lumile neîncepute
neştiute
până la tine

să te iubesc
ana

clara, dragostea mea

şi-amintea bine
o iubise din prima clipă
o chema clara creştea la mansardă un piersic
o broască ţestoasă
şi-o strelitzia reginae

i-o dăruise după întâia lor noapte
o aşezase lângă pat
uneori în somn
ştia clar că floarea o mângâia
în felul acela

lui nu-i spusese doar îi arătase nişte zgârieturi mici pe mâini
bănui că planta căpătase tabieturi carnivore
concupiscente

zâmbise vag
clara mon amour ton imagination me sidère
şi îi promise că o va duce
ne-gre-şit
într-o jardin botanique tropicale ma chérie
avec des vraies plantes carnivores

~ ~ ~

piersicul ţâşni într-o seară
din mijlocul podelei
clara l-a privit lung şi
nu s-a mirat deloc
i se părea că trunchiul
lui miroase a trup de bărbat că
deodată crengile se întind o înfăşoară
de trei ori
de şapte ori
toate frunzele i se lipesc de piele
şi-o sorb şi-o sfâşie
ca nişte guri lacome

atunci au început visele acelea
suculente fibroase
ameţitor de dulci

visa cum muşca din pulpa aurie cu irizări roşii
în jurul sâmburelui
i se făcea sete şi totul devenea
inexplicabil
rotund

clara era femeia piersicului cu trup de bărbat
el rodea în palmele ei
camera se umplea de piersici uneori
se rostogoleau pe scări
ajungeau printre picioarele trecătorilor
grăbiţi
ei tresăreau priveau către cer

undeva la mansardă
o femeie iubea un piersic
redskin

je t'aime moi non plus

lemă:
sfârşitul vine totdeauna de două ori
previzibil
simetric

/ asta mă dezleagă de teamă /

serile facem exerciţii de
alienare în grup
restrâns

primul soseşti tu figuranţii au
mănuşi de piele moale
aplauzele trebuie să fie catifelate spontane şi sincere te sedez în doze mici calculate exact o picătură de arsenic pentru fiecare respiraţie gură la gură
niciodată nu te-ai priceput la toxicologie şi cazurile de crime pasionale nu mă fac să cred că moartea e un moft de laborator
dar

tu respecţi zeii cetăţii
n-o să bei sirop de cucută
trei frunze ajung pentru 6 zile de marş

picur în ochi beladonă pupile mărite şi 350 miligrame pentru un risus sardonicus moartea nu miroase a migdale amare umbrela bulgărească e o armă benignă/ habar n-am cine era markov probabil vreun imprudent/
sau sinucigaş

începem metoda reducerii la absurd
zenon nu-i vinovat de iluzia mişcării săgeata în zbor rămâne în repaos
iar tu
paradoxal
cu cât te apropii mai mult
cu atât n-o să mă ajungi vreodată

ei bine da
am picioarele lungi aşa de lungi încât te pot scoate din minţile tale călduţe în care te ghemuieşti şi ţi-e bine ea umblă desculţă cu sandalele în mână prin visele tale tu icneşti în somn pipăi bezna cu palmele
alee zid alee zid orb şi orb şi orb când pe toate femeile le cheamă anne
când pe toate femeile cu tălpile albe le strigi anne
ştii jocul ăsta ea se lasă fotografiată din spate şi ţi-e sete şi setea asta nu mai încape în tine te sufoci cu umbra ei lipită de gură te sufoci şi-ţi place
şi

toate femeile seamănă între ele tu nu recunoşti niciuna
îţi legi de bunăvoie cătuşa de glezna mea asta se numeşte sinucidere tu spune-i cum vrei

nu faci mofturi paharul cu stricnină cămaşa cu ultimul nasture desfăcut corect încă o ţigară
iubirea se poate instala în mai puţin de 30 de secunde dar
în clipa asta important e să crezi că toate femeile din lume au mâinile albe şi moi
şi numele lor e anne
e anne
e

eu repet din capriciu
exerciţiul de blind driving fără pilot automat
iar noi
paradoxal
vom începe să ne iubim abia când se va sfârşi
tot ce-a mai rămas
de iubit

rouge

rochia mea roşie pe singurul
scaun din camera ta
seamănă cu gândurile astea
capricioase
nesătule

îmi fixezi braţele picioarele
peretele din spate e încă ud
întâi conturul
rouge magenta apoi
bodypainting
cu ochii închişi ca o cârtiţă
cu pensula în dinţi
orientat după câte-un strigăt scurt
ca un junghi penetrat în
tâmplă

ştii că noi ne
iubim febril
cum să te chem azi când
interiorul gurii tale nu mai seamănă cu niciun
cuvânt

culorile
se usucă repede
doar camera pare mai înaltă mai
goală tu
eşti tandră tu vorbeşti şoptit
purifici/ exprimi pentru mine/ vedeţi legătura
se clatină ca un manechin dezmembrat

tot ce ştiu clar acum e atât -
ireparabil e numai viitorul întreg
trecutul e repetabil
în viitor

întâi m-a ascultat atentă apoi
a zâmbit
picioarele întredeschise nu mai pot simula
dorinţe
se scurg

pe zid
culoarea a ţâşnit bezmetic
rămâne doar o linie curbă
atârnată de tălpi

aerul în care ai stat e sărat
miroase
a tine
caut marginea mânjită cu roşu
în locul acela îmi lipesc gura şi
sug

niciun scâncet
sunt
o femeie
frumoasă

the purple rose of cairo

cecilia: i just met a wonderful new man
he's fictional but you can't have everything




umbra mea glisează
decapitată pe marginea patului
iar tu

eşti la fel de fictiv ca tom baxter
nu poţi fi rănit nu sângerezi nu ţi se răvăşeşte părul
iată avanjele unui iubit imaginar
tu ştii / nu mă interesează relaţia lui irving sacks
cu divinitatea
lipeşte-mi mâinile picioarele cu scotch
pe suportul de celuloid
priveşte-mă până te ustură ochii
asta n-o să mă facă mai reală
i don`t need an extra guy running around
şi oricum luminile se aprind
când se termină filmul



photo © geoffrey dalton

ana celor 100 de zile

leonidele cad câte două la 60 de grade sud-est
leonidele mor singure
în zori

te trezeşti năduşit
părea aşa aproape cu degetele ei multe
albe fără inele îţi sugea aerul
respira prin plămânii tăi
s a c a d a t
piatră cubică lângă piatră
degeaba
înţelegi?
silueta asta volatilă
curge prin tine
în
buzunar

/ buzunarul cu puiul de vrabie
se zbătea te enerva spasmul neregulat isteric. apoi a stat. ai lăsat haina pe bancă. parcul ioanid era gol. niciun zvâcnet. doar o greaţă universală. ţi-ai spălat mâinile. iar şi iar şi
iar şi-ai fi vrut să plângi ce mult ai
vrut atunci
să plângi /

/~

tu încă aştepţi
ploaia vertical
aştepţi pe caldarâm lângă turnul cu ceas
să treacă să treacă
odată

e târziu şi e frig
ana


ea stă la uşă cu umbra lipită de genunchi
cu părul ud şiroind
îi astupi gura cu palma
o tragi peste tine moale
ca un şal de dantelă arsă o
posezi disperat sălbatic pe
scările de ciment
dar vine iar spaima ta veche nebună că ţi se văd
da ţi se văd mâinile murdare le-ascunzi
să umple grădina cu leonide
20 30 100 de meteoriţi pe oră
striviţi de linia piciorului ei
de

cercelul cu perlă mănuşile fără degete
înduioşător de mici şi
mda nu-i datorezi nimic lui goldbach
ce-mi pasă de indicele mut când
orice număr par este suma a două numere prime

îţi ajungi.
eşti propriul tău număr par
n-avem loc în aceeaşi gaură gravitaţională
nu te poţi prăbuşi decât în tine însuţi

şi totuşi

ea vine vine mereu
dansează printre lucrurile tale
stai în genunchi să-i fereşti tălpile să nu se rănească de
scaune de scrisori de zidurile toate
de

anii tăi dintr-o dată prea mulţi

cine-ar fi crezut
că

oamenii mor atât de singuri

ultimul pleci
tu
cel

nevinovat de iubire

rămân
gleznele ei subţiri
şi piaţeta cu porumbei ai nimănui

e timpul să mergem acasă
ana