rouge

rochia mea roşie pe singurul
scaun din camera ta
seamănă cu gândurile astea
capricioase
nesătule

îmi fixezi braţele picioarele
peretele din spate e încă ud
întâi conturul
rouge magenta apoi
bodypainting
cu ochii închişi ca o cârtiţă
cu pensula în dinţi
orientat după câte-un strigăt scurt
ca un junghi penetrat în
tâmplă

ştii că noi ne
iubim febril
cum să te chem azi când
interiorul gurii tale nu mai seamănă cu niciun
cuvânt

culorile
se usucă repede
doar camera pare mai înaltă mai
goală tu
eşti tandră tu vorbeşti şoptit
purifici/ exprimi pentru mine/ vedeţi legătura
se clatină ca un manechin dezmembrat

tot ce ştiu clar acum e atât -
ireparabil e numai viitorul întreg
trecutul e repetabil
în viitor

întâi m-a ascultat atentă apoi
a zâmbit
picioarele întredeschise nu mai pot simula
dorinţe
se scurg

pe zid
culoarea a ţâşnit bezmetic
rămâne doar o linie curbă
atârnată de tălpi

aerul în care ai stat e sărat
miroase
a tine
caut marginea mânjită cu roşu
în locul acela îmi lipesc gura şi
sug

niciun scâncet
sunt
o femeie
frumoasă

the purple rose of cairo

cecilia: i just met a wonderful new man
he's fictional but you can't have everything




umbra mea glisează
decapitată pe marginea patului
iar tu

eşti la fel de fictiv ca tom baxter
nu poţi fi rănit nu sângerezi nu ţi se răvăşeşte părul
iată avanjele unui iubit imaginar
tu ştii / nu mă interesează relaţia lui irving sacks
cu divinitatea
lipeşte-mi mâinile picioarele cu scotch
pe suportul de celuloid
priveşte-mă până te ustură ochii
asta n-o să mă facă mai reală
i don`t need an extra guy running around
şi oricum luminile se aprind
când se termină filmul



photo © geoffrey dalton

ana celor 100 de zile

leonidele cad câte două la 60 de grade sud-est
leonidele mor singure
în zori

te trezeşti năduşit
părea aşa aproape cu degetele ei multe
albe fără inele îţi sugea aerul
respira prin plămânii tăi
s a c a d a t
piatră cubică lângă piatră
degeaba
înţelegi?
silueta asta volatilă
curge prin tine
în
buzunar

/ buzunarul cu puiul de vrabie
se zbătea te enerva spasmul neregulat isteric. apoi a stat. ai lăsat haina pe bancă. parcul ioanid era gol. niciun zvâcnet. doar o greaţă universală. ţi-ai spălat mâinile. iar şi iar şi
iar şi-ai fi vrut să plângi ce mult ai
vrut atunci
să plângi /

/~

tu încă aştepţi
ploaia vertical
aştepţi pe caldarâm lângă turnul cu ceas
să treacă să treacă
odată

e târziu şi e frig
ana


ea stă la uşă cu umbra lipită de genunchi
cu părul ud şiroind
îi astupi gura cu palma
o tragi peste tine moale
ca un şal de dantelă arsă o
posezi disperat sălbatic pe
scările de ciment
dar vine iar spaima ta veche nebună că ţi se văd
da ţi se văd mâinile murdare le-ascunzi
să umple grădina cu leonide
20 30 100 de meteoriţi pe oră
striviţi de linia piciorului ei
de

cercelul cu perlă mănuşile fără degete
înduioşător de mici şi
mda nu-i datorezi nimic lui goldbach
ce-mi pasă de indicele mut când
orice număr par este suma a două numere prime

îţi ajungi.
eşti propriul tău număr par
n-avem loc în aceeaşi gaură gravitaţională
nu te poţi prăbuşi decât în tine însuţi

şi totuşi

ea vine vine mereu
dansează printre lucrurile tale
stai în genunchi să-i fereşti tălpile să nu se rănească de
scaune de scrisori de zidurile toate
de

anii tăi dintr-o dată prea mulţi

cine-ar fi crezut
că

oamenii mor atât de singuri

ultimul pleci
tu
cel

nevinovat de iubire

rămân
gleznele ei subţiri
şi piaţeta cu porumbei ai nimănui

e timpul să mergem acasă
ana