poem of a woman

ea îşi decorează duminica în mătase albă
înşiră pe covor scrisorile de dragoste
rien de rien
le leagă cu panglică satinată
non je ne regrette rien
surâde şi-adună părul la spate
diseară citesc truman capote
am să mă gândesc la annie hall sau
poate că trebuie să iau micul dejun la tiffany`s

el seamănă cu marlon brando
cum stă cu bărbia în podul palmei
fumează aruncând fumul în sus
a young parisian woman begins a sordid affair with a middled-aged american businessman
în seara asta îl voi numi paul o să mă cheme jeanne
m-aşteaptă în ploaie în faţa hotelului ritz

paul: it's me again
jeanne: it's over
paul: that's right. it's over and then it begins again.
urcăm la ultimul etaj
am rochia udă lipită de trup iau pantofii în mână voi ajunge înaintea ta
jeanne: what begins again? i don't understand anything anymore
palmele lui mi-apasă puternic umerii
mă las în genunchi închid ochii
trebuie să-mi tai părul scurt cu breton
mâine probabil
paul: there's nothing to understand
a câta oară am stins lumânările
am dansat tango sălbatic şi trist
înfăşurată în jurul lui
una cu el
amestecată cu el

o vom lua de la început şi vom iubi tot ce a mai rămas de iubit
jeanne: the rest of it?
scena asta am văzut-o de câteva ori
atunci făceam dragoste cu lumina aprinsă
cu ferestrele deschise
la vie en rose pe repeat
de două ori pe zi
te opreai îmi ridicai ochii
paul: yeah, listen. i'm 45. i'm a widower. i own a little hotel
nu te-ascultam
nu vedeam decât mişcarea buzelor
le umezeai cu aer absent
jeanne: let's drink a toast to our life in the hotel.
buzele crăpate amare
arse de
şampanie franţuzească înşelătoare
cizme înalte până la genunchi pat mare în mijlocul camerei
reviste de modă şaptezeciste
rochia ca o vedenie albă aruncată peste abajurul veiozei
miros obsedant de liliac de opium
zgomotul liftului
cineva striga prins între etaje
firma de la maison des chanoines cu
roşul curs de-a lungul gurii tale

s-a oprit ploaia

~

are un chevrolet caprice de colecţie 1966 îmbrăcat în piele neagră
mâine începe altă duminică
duminica magazinele sunt închise în place vendôme

paul: i get to milk you twice a day. how about that?

în café du jardin sunt lumânări pe mese
se-ascultă coltrane miles davis
se vorbeşte în şoaptă
pare un loc distins o să-ţi placă spuneai
intru
şi scriu pe silabe my favourite things

e palidă are buzele albe
plouă mărunt în noapte
strada e luminată pustie
îşi priveşte silueta în vitrina magazinului de muzică
la cinema paradiso rulează acelaşi bertolucci
le dernier tango à paris
peut-être
grăbeşte pasul

nu mă mai gândesc la nimic până mâine

mâine începe altă duminică

paul: that's right. it's over and then it begins again

zâmbeşte încă
sau asta era din alt film

grig

părea rezonabil
tu ai fi făcut cursuri de broker la bursa din wall street
eu păstram bentley-ul fastback
ori trăiam în exil într-un atelier de tâmplărie
la lausanne
şi n-aş fi fost muza
puseurilor tale lirice d'le grig tocmai
când crizele astea filosofice îmi suprimă
categoric
orice impuls poetic

aşadar rămâne hotărât

pregăteşte-te să mori stimate domn
pune-ţi smoking-ul
te voi ucide la amiază/ ora 17 îmi
pare absolut convenabilă

sigilezi actele moşiei
închizi casa de bani păcat că
advocatul c. demetrescu e în aspen d-le rentier
îmi place pragmatismul tău subit
desigur herghelia va fi licitată negreşit într-o marţi
mă voi ocupa personal de culesul
viei de la domneşti
de contractul cu lear jets & co

să zicem că poţi rămâne acolo
lumina cade oblic petrini in oil îţi dă un aer
martiric în gazete va scrie
s e n z a ţ i o n a l
moartea d'lui grig vasiliu în conacul de la ştefăneşti
dumneata vei fi mulţumit
aşa en detail pe şapte coloane groase vei arăta
minunat/ biblioteca empire
fotoliul cu braţe din lemn de trandafir
dau bine în cadru

profilul te avantajează e decadent şi snob
d'le rentier



voi purta costumul de călărie îţi
plăcea într-o vreme şi inelul cu onix
montat în argint
ridic braţul perpendicular
pe tâmpla ta/ să nu respiri acum te va sminti
mirosul de thyme et heliotrope
şi

mda
un orificiu elegant burghez aproape artistic
perfect calibrat
dvořák în surdină pe faţa b
solemn
deloc funerar
pentru un `926 requiem cu
patima temperată în single s&w arm action

şi putem începe
nu-i aşa,
d'le grig?

la revedere, domnule consul

să zicem că te numeşti mateescu
şi vinzi un pascali oil painting
(numai oferte serioase/ eventual provincia)

nu ştie că o priveşti
se dezbracă încet ca şi cum ăsta
a rămas ultimul lucru din lume
de făcut

pare să fie iubita perfectă
aşa cum îşi agaţă umbra cu tălpile mici
de cărţile tale
de tablourile tale cu nuduri
domnule consul

ea râde şi râsul îi curge din gură
te striveşte de perete până îţi simţi vertebrele
tasându-se una de alta
cu mirosul ăsta de femeie necunoscută
care te sminteşte
şi-ţi despică mintea

dar ea stă cu pulpele goale în fotoliul
de piele neagră îşi sprijină coatele de biroul tău
louis XV
face şerpi de fum
ţi-i înfige drept în ochi
lăcrimezi te ustură
n-ai aer
mda,

ce-mi pasă mie de studiile tale secrete despre
variaţia genetică la nisetrul de dunăre
hai să încheiem contractul prenupţial
domnule consul
de mâine o să ne iubim înotând în aval
ca peştii
tu vei fi un somon uriaş previzibil
într-un oraş cu toate străzile
paralele cu marea

vei aştepta să plouă în fiecare zi la ora trei
ai să orbecăi prin somn
cu umbra ei zemoasă curgând
prin venele tale
şi

totul o să fie deopotrivă înalt
şi sufocant de alb

aujourd'hui c'est l'automne

despătimirea e atunci când
stai în sala de aşteptare
cu douăzeci de minute întârziere faţă de vara trecută
şi vezi deasupra spiralei concentric
o pasăre albastră cu aripile lipite de trup
desăvârşind oblic
ultima dorinţă dintr-o
dimineaţă de toamnă



se făcea că era lună plină
mă plimbam cu braţele întinse lateral
acoperişul era lunecos îngust
aerul tăios
am privit în gol
şi m-am răzgândit

de azi începeau coridoarele slab luminate
uşile aveau acelaşi număr purtau pe clanţă
do not disturb
vegheam nopţile
pe fotoliul din anticamera cu veioză în abajur de hârtie satinată
făceam umbre chinezeşti pe pereţi
mă gândeam la Toulouse Lautrec cu joben înalt şi baston
l-am zărit trecând şchiopătat prin încăpere
m-a privit avea ochelari cu ramă foarte subţire
sau mi s-a părut
contemplam Jardin de Paris cu dansatoare de cabaret şi jucători de cărţi
avea marginea vag desprinsă din ramă
Jane Avril dansa obosită plângea în pumn
izbucnea uneori în râs strident
începuse să mi se facă somn
domnul din stânga trişa îşi răsucea havana
mirosea apăsător a ploaie a mosc
taverna n-avea pianist
mă plictiseam numărând halebardele scuturile
săbiile de Toledo
Pinot Noir în pahar cu picior înalt
purtam rochie violet mănuşi până la cot fără degete
am stins lumânările
şi-am plecat



despătimirea e atunci când
te-aşezi lângă tine pe-aceeaşi bancă din parc
nu te observi
treci cuvinte dintr-un buzunar în altul
umbra ta glisează de-a lungul gurii lui
reiei aşteptarea de la capătul peronului
fără mirare
nu înainte de-a pune pălăria umbrela şi mănuşile
la locul ştiut
lunea pe măsuţa de ceai

se făcea că aş fi vrut să te ţin de mână
de-a binelea
ascultam tombe la neige
desculţă în cămaşa de noapte
obţinusem un plan detail al trecerii tale prin mine
îndoisem minutarul de la mijloc în jos
se lumina de ziuă
elle etait si jolie şopteai
şi
nu te grăbeai deloc

reverberam fără vocale
aburind fereastra în dreptul numelui tău