ea îşi decorează duminica în mătase albă înşiră pe covor scrisorile de dragoste rien de rien le leagă cu panglică satinată non je ne regrette rien surâde şi-adună părul la spate diseară citesc truman capote am să mă gândesc la annie hall sau poate că trebuie să iau micul dejun la tiffany`s
el seamănă cu marlon brando cum stă cu bărbia în podul palmei fumează aruncând fumul în sus a young parisian woman begins a sordid affair with a middled-aged american businessman în seara asta îl voi numi paul o să mă cheme jeanne m-aşteaptă în ploaie în faţa hotelului ritz
paul: it's me again jeanne: it's over paul: that's right. it's over and then it begins again. urcăm la ultimul etaj am rochia udă lipită de trup iau pantofii în mână voi ajunge înaintea ta jeanne: what begins again? i don't understand anything anymore palmele lui mi-apasă puternic umerii mă las în genunchi închid ochii trebuie să-mi tai părul scurt cu breton mâine probabil paul: there's nothing to understand a câta oară am stins lumânările am dansat tango sălbatic şi trist înfăşurată în jurul lui una cu el amestecată cu el
o vom lua de la început şi vom iubi tot ce a mai rămas de iubit jeanne: the rest of it? scena asta am văzut-o de câteva ori atunci făceam dragoste cu lumina aprinsă cu ferestrele deschise la vie en rose pe repeat de două ori pe zi te opreai îmi ridicai ochii paul: yeah, listen. i'm 45. i'm a widower. i own a little hotel nu te-ascultam nu vedeam decât mişcarea buzelor le umezeai cu aer absent jeanne: let's drink a toast to our life in the hotel. buzele crăpate amare arse de şampanie franţuzească înşelătoare cizme înalte până la genunchi pat mare în mijlocul camerei reviste de modă şaptezeciste rochia ca o vedenie albă aruncată peste abajurul veiozei miros obsedant de liliac de opium zgomotul liftului cineva striga prins între etaje firma de la maison des chanoines cu roşul curs de-a lungul gurii tale
s-a oprit ploaia
~
are un chevrolet caprice de colecţie 1966 îmbrăcat în piele neagră mâine începe altă duminică duminica magazinele sunt închise în place vendôme
paul: i get to milk you twice a day. how about that?
în café du jardin sunt lumânări pe mese se-ascultă coltrane miles davis se vorbeşte în şoaptă pare un loc distins o să-ţi placă spuneai intru şi scriu pe silabe my favourite things
e palidă are buzele albe plouă mărunt în noapte strada e luminată pustie îşi priveşte silueta în vitrina magazinului de muzică la cinema paradiso rulează acelaşi bertolucci le dernier tango à paris peut-être grăbeşte pasul
nu mă mai gândesc la nimic până mâine
mâine începe altă duminică
paul: that's right. it's over and then it begins again
părea rezonabil tu ai fi făcut cursuri de broker la bursa din wall street eu păstram bentley-ul fastback ori trăiam în exil într-un atelier de tâmplărie la lausanne şi n-aş fi fost muza puseurilor tale lirice d'le grig tocmai când crizele astea filosofice îmi suprimă categoric orice impuls poetic
aşadar rămâne hotărât
pregăteşte-te să mori stimate domn pune-ţi smoking-ul te voi ucide la amiază/ ora 17 îmi pare absolut convenabilă
sigilezi actele moşiei închizi casa de bani păcat că advocatul c. demetrescu e în aspen d-le rentier îmi place pragmatismul tău subit desigur herghelia va fi licitată negreşit într-o marţi mă voi ocupa personal de culesul viei de la domneşti de contractul cu lear jets & co
să zicem că poţi rămâne acolo lumina cade oblic petrini in oil îţi dă un aer martiric în gazete va scrie s e n z a ţ i o n a l moartea d'lui grig vasiliu în conacul de la ştefăneşti dumneata vei fi mulţumit aşa en detail pe şapte coloane groase vei arăta minunat/ biblioteca empire fotoliul cu braţe din lemn de trandafir dau bine în cadru
profilul te avantajează e decadent şi snob d'le rentier
voi purta costumul de călărie îţi plăcea într-o vreme şi inelul cu onix montat în argint ridic braţul perpendicular pe tâmpla ta/ să nu respiri acum te va sminti mirosul de thyme et heliotrope şi
mda un orificiu elegant burghez aproape artistic perfect calibrat dvořák în surdină pe faţa b solemn deloc funerar pentru un `926 requiem cu patima temperată în single s&w arm action
să zicem că te numeşti mateescu şi vinzi un pascali oil painting (numai oferte serioase/ eventual provincia)
nu ştie că o priveşti se dezbracă încet ca şi cum ăsta a rămas ultimul lucru din lume de făcut
pare să fie iubita perfectă aşa cum îşi agaţă umbra cu tălpile mici de cărţile tale de tablourile tale cu nuduri domnule consul
ea râde şi râsul îi curge din gură te striveşte de perete până îţi simţi vertebrele tasându-se una de alta cu mirosul ăsta de femeie necunoscută care te sminteşte şi-ţi despică mintea
dar ea stă cu pulpele goale în fotoliul de piele neagră îşi sprijină coatele de biroul tău louis XV face şerpi de fum ţi-i înfige drept în ochi lăcrimezi te ustură n-ai aer mda,
ce-mi pasă mie de studiile tale secrete despre variaţia genetică la nisetrul de dunăre hai să încheiem contractul prenupţial domnule consul de mâine o să ne iubim înotând în aval ca peştii tu vei fi un somon uriaş previzibil într-un oraş cu toate străzile paralele cu marea
vei aştepta să plouă în fiecare zi la ora trei ai să orbecăi prin somn cu umbra ei zemoasă curgând prin venele tale şi
totul o să fie deopotrivă înalt şi sufocant de alb
despătimirea e atunci când stai în sala de aşteptare cu douăzeci de minute întârziere faţă de vara trecută şi vezi deasupra spiralei concentric o pasăre albastră cu aripile lipite de trup desăvârşind oblic ultima dorinţă dintr-o dimineaţă de toamnă
se făcea că era lună plină mă plimbam cu braţele întinse lateral acoperişul era lunecos îngust aerul tăios am privit în gol şi m-am răzgândit
de azi începeau coridoarele slab luminate uşile aveau acelaşi număr purtau pe clanţă do not disturb vegheam nopţile pe fotoliul din anticamera cu veioză în abajur de hârtie satinată făceam umbre chinezeşti pe pereţi mă gândeam la Toulouse Lautrec cu joben înalt şi baston l-am zărit trecând şchiopătat prin încăpere m-a privit avea ochelari cu ramă foarte subţire sau mi s-a părut contemplam Jardin de Paris cu dansatoare de cabaret şi jucători de cărţi avea marginea vag desprinsă din ramă Jane Avril dansa obosită plângea în pumn izbucnea uneori în râs strident începuse să mi se facă somn domnul din stânga trişa îşi răsucea havana mirosea apăsător a ploaie a mosc taverna n-avea pianist mă plictiseam numărând halebardele scuturile săbiile de Toledo Pinot Noir în pahar cu picior înalt purtam rochie violet mănuşi până la cot fără degete am stins lumânările şi-am plecat
despătimirea e atunci când te-aşezi lângă tine pe-aceeaşi bancă din parc nu te observi treci cuvinte dintr-un buzunar în altul umbra ta glisează de-a lungul gurii lui reiei aşteptarea de la capătul peronului fără mirare nu înainte de-a pune pălăria umbrela şi mănuşile la locul ştiut lunea pe măsuţa de ceai
se făcea că aş fi vrut să te ţin de mână de-a binelea ascultam tombe la neige desculţă în cămaşa de noapte obţinusem un plan detail al trecerii tale prin mine îndoisem minutarul de la mijloc în jos se lumina de ziuă elle etait si jolie şopteai şi nu te grăbeai deloc
reverberam fără vocale aburind fereastra în dreptul numelui tău
ea îşi decorează duminica în mătase albă
