şi-amintea bine o iubise din prima clipă o chema clara creştea la mansardă un piersic o broască ţestoasă şi-o strelitzia reginae
i-o dăruise după întâia lor noapte o aşezase lângă pat uneori în somn ştia clar că floarea o mângâia în felul acela
lui nu-i spusese doar îi arătase nişte zgârieturi mici pe mâini bănui că planta căpătase tabieturi carnivore concupiscente
zâmbise vag clara mon amour ton imagination me sidère şi îi promise că o va duce ne-gre-şit într-o jardin botanique tropicale ma chérie avec des vraies plantes carnivores
~ ~ ~
piersicul ţâşni într-o seară din mijlocul podelei clara l-a privit lung şi nu s-a mirat deloc i se părea că trunchiul lui miroase a trup de bărbat că deodată crengile se întind o înfăşoară de trei ori de şapte ori toate frunzele i se lipesc de piele şi-o sorb şi-o sfâşie ca nişte guri lacome
atunci au început visele acelea suculente fibroase ameţitor de dulci
visa cum muşca din pulpa aurie cu irizări roşii în jurul sâmburelui i se făcea sete şi totul devenea inexplicabil rotund
clara era femeia piersicului cu trup de bărbat el rodea în palmele ei camera se umplea de piersici uneori se rostogoleau pe scări ajungeau printre picioarele trecătorilor grăbiţi ei tresăreau priveau către cer
undeva la mansardă o femeie iubea un piersic redskin
lemă: sfârşitul vine totdeauna de două ori previzibil simetric
/ asta mă dezleagă de teamă /
serile facem exerciţii de alienare în grup restrâns
primul soseşti tu figuranţii au mănuşi de piele moale aplauzele trebuie să fie catifelate spontane şi sincere te sedez în doze mici calculate exact o picătură de arsenic pentru fiecare respiraţie gură la gură niciodată nu te-ai priceput la toxicologie şi cazurile de crime pasionale nu mă fac să cred că moartea e un moft de laborator dar
tu respecţi zeii cetăţii n-o să bei sirop de cucută trei frunze ajung pentru 6 zile de marş
picur în ochi beladonă pupile mărite şi 350 miligrame pentru un risus sardonicus moartea nu miroase a migdale amare umbrela bulgărească e o armă benignă/ habar n-am cine era markov probabil vreun imprudent/ sau sinucigaş
începem metoda reducerii la absurd zenon nu-i vinovat de iluzia mişcării săgeata în zbor rămâne în repaos iar tu paradoxal cu cât te apropii mai mult cu atât n-o să mă ajungi vreodată
ei bine da am picioarele lungi aşa de lungi încât te pot scoate din minţile tale călduţe în care te ghemuieşti şi ţi-e bine ea umblă desculţă cu sandalele în mână prin visele tale tu icneşti în somn pipăi bezna cu palmele alee zid alee zid orb şi orb şi orb când pe toate femeile le cheamă anne când pe toate femeile cu tălpile albe le strigi anne ştii jocul ăsta ea se lasă fotografiată din spate şi ţi-e sete şi setea asta nu mai încape în tine te sufoci cu umbra ei lipită de gură te sufoci şi-ţi place şi
toate femeile seamănă între ele tu nu recunoşti niciuna îţi legi de bunăvoie cătuşa de glezna mea asta se numeşte sinucidere tu spune-i cum vrei
nu faci mofturi paharul cu stricnină cămaşa cu ultimul nasture desfăcut corect încă o ţigară iubirea se poate instala în mai puţin de 30 de secunde dar în clipa asta important e să crezi că toate femeile din lume au mâinile albe şi moi şi numele lor e anne e anne e
eu repet din capriciu exerciţiul de blind driving fără pilot automat iar noi paradoxal vom începe să ne iubim abia când se va sfârşi tot ce-a mai rămas de iubit
şi-amintea bine
