aquarelle

el mergea în faţa mea cu
mâinile înfundate în buzunare
macferlane gris-perle
revere adânci

începea toamna
oră de vârf
privea absent afişul de pictură abstractă
se oprea cât să-i văd profilul
în vitrina expoziţiei de la galeria de artă

ţineam aripile
sub pelerina de ploaie
scrâşneau scurt pe trotuar
le-auzeai şi tu
întorceai capul
priveai prin mine
aveam pielea transparentă
gândurile
gelatinoase
umede

exersam privirea fractală
efectul de spumă plumb topit
şi fum în
colţul ochiului

tu examinai un kandinsky - structure joyeuse
domnişoară nu-ţi pare eşuată tentativa maestrului
de-a gravita negrul pe tente de roşu-orange

penele ude
vârfurile cu picăturile de noroi
pe dalele albe

eu priveam harmonie tranquille
cu ochi verzi delictuali
distanţele mele
sunt egale în timp
şi

timpul rămâne constant în timp

în spatele tău în
jaune/rouge/bleu
se făcea
dimineaţă

s w i n g

Les filles sont irréelles, elles se promènent comme des anges sur l’arc-en-ciel de nos rêves.
[ Frédéric Beigbeder ] - Extrait de ses Mémoires d'un jeune homme dérangé

de la o vreme mi-l amintesc des pe xavier
a studiat filosofia şi artele frumoase la lyon
sau acolo se îndrăgostise prima oară nu mai ştiu
îl privesc din profil aduce cu un scriitor francez la modă
cu degete lungi
alură intelectuală
îmi explică despre gender arhetipurile sexualităţii
are buze umede dinţi regulaţi de peşte carnivor

°iresponsabilitatea ta naivă matematic previzibilă
îmi stârneşte prostul obicei de-a te locui amelie°




zâmbesc tac respir
răsfoiesc egoistul romantic îmi spui că frédéric beigbeder e pierdere de vreme
că basil se plictiseşte în acvariu
la amiază
mai ales

într-o zi am să vărs cafeaua pe compendiile tale de psihanaliză
sau voi scăpa
dicţionarul de artă modernă în acvariu
accidental fireşte basil n-are nicio vină
el n-o să observe îmi va spune că mă visează urcând scări cu
tălpile goale
neajutorată şi
mică

glenn miller time by myself

îşi prinde capul în palme
trupul zvâcneşte ca o coadă de şarpe
umedă plesneşte pereţii de sticlă
la noapte vom face dragoste xavier
o să doarmă douăzecişipatru de ore
cu dorinţele adunate la gură

dimineţile toate au gust de aşternuturi nude şi tăceri uneori
îmi ţii genunchii strânşi vena din tâmplă
pulsează surd o apăs cu degetul
mi-ar plăcea să rămân singură
benny goodman
big band şi clarinet clasic

e timpul să pleci xavier
nu citim modiano astăzi

s-a pornit ninsoarea
n-a început încă anotimpul de împerechere

părul meu s-a albăstrit din nou dimineaţa
cobori scările
eu tac şi
iau de la capăt visul meu cu grădina de portocali

de la etaj privesc în jos la picioarele mele
viaţa se plimbă pe marginea străzii pavate prost
ca o femeie cu mâinile legate la spate

o femeie cu palmele albe pline de răni
în care nu se mai poate citi

l o l a

el crede că am degete cu
peniţe de aur în loc de unghii pe care
noaptea le ascut le şlefuiesc
să scrijesc mai adânc pe baldachinul
camerei verzi
pe podelele bine ceruite ale
camerei verzi

mie nu-mi pasă
smulg peniţele unacâteuna
le pun în cutii separate nu trebuie să încurc
intrarea în grădina icoanei cu vagonul
numaiştiucare

el trişează ţine asul de inimă roşie în palmă
palma nu-i tremură aruncă fumul în sus cu privirea
îngustată snake eyes seven eleven
îşi umezeşte buzele şi
ştie. are-să-piardă
îi repet că voi muri negreşit la 40 de ani
cu păpuşile mele cu vişinii mei cu tot dar
spune ssshht
mizează totul pe a şaptea zi
din ultimul anotimp al peştilor

şi pierde



sunt dansatoarea favorită a regelui evantaiul
insomnia ceşcuţa lui cu lapte sunt
tabloul cel mai drag visul
pe care-l va avea într-o noapte fără lună
pisica neagră ce-i bântuie fricile şi
curtezana sa din fiecare odaie sunt

el crede că-mi voi uita curând
pantoful de cleştar pe ultima treaptă
dar mie nu-mi pasă
în fiecare seară calul cel negru vine
trece cu ropot năprasnic
îmi plesneşte obrajii cu latul cozii
nechează

el biciuie calul sălbatic îl biciuie
degetele mele sângerează
ce înaltă ce adâncă e luna
amarnic sângerează degetele mele

sunt pasărea fără glas a regelui din
colivia de aur
sunt pupila nesaţul viciul preferat al regelui
otrava spaima şi nectarul lui sunt

da. voi dansa până la capăt dansul acesta
mă cheamă maria dolores şi
elisa rosanne gilbert
la noapte voi umple camera verde dejurîmprejur
de paşii mei împletiţi cu ai tăi
în chip de arbore cu trunchi răsucit
în şapte
după toate tainele pământului

şi voi dansa

poem of a woman

ea îşi decorează duminica în mătase albă
înşiră pe covor scrisorile de dragoste
rien de rien
le leagă cu panglică satinată
non je ne regrette rien
surâde şi-adună părul la spate
diseară citesc truman capote
am să mă gândesc la annie hall sau
poate că trebuie să iau micul dejun la tiffany`s

el seamănă cu marlon brando
cum stă cu bărbia în podul palmei
fumează aruncând fumul în sus
a young parisian woman begins a sordid affair with a middled-aged american businessman
în seara asta îl voi numi paul o să mă cheme jeanne
m-aşteaptă în ploaie în faţa hotelului ritz

paul: it's me again
jeanne: it's over
paul: that's right. it's over and then it begins again.
urcăm la ultimul etaj
am rochia udă lipită de trup iau pantofii în mână voi ajunge înaintea ta
jeanne: what begins again? i don't understand anything anymore
palmele lui mi-apasă puternic umerii
mă las în genunchi închid ochii
trebuie să-mi tai părul scurt cu breton
mâine probabil
paul: there's nothing to understand
a câta oară am stins lumânările
am dansat tango sălbatic şi trist
înfăşurată în jurul lui
una cu el
amestecată cu el

o vom lua de la început şi vom iubi tot ce a mai rămas de iubit
jeanne: the rest of it?
scena asta am văzut-o de câteva ori
atunci făceam dragoste cu lumina aprinsă
cu ferestrele deschise
la vie en rose pe repeat
de două ori pe zi
te opreai îmi ridicai ochii
paul: yeah, listen. i'm 45. i'm a widower. i own a little hotel
nu te-ascultam
nu vedeam decât mişcarea buzelor
le umezeai cu aer absent
jeanne: let's drink a toast to our life in the hotel.
buzele crăpate amare
arse de
şampanie franţuzească înşelătoare
cizme înalte până la genunchi pat mare în mijlocul camerei
reviste de modă şaptezeciste
rochia ca o vedenie albă aruncată peste abajurul veiozei
miros obsedant de liliac de opium
zgomotul liftului
cineva striga prins între etaje
firma de la maison des chanoines cu
roşul curs de-a lungul gurii tale

s-a oprit ploaia

~

are un chevrolet caprice de colecţie 1966 îmbrăcat în piele neagră
mâine începe altă duminică
duminica magazinele sunt închise în place vendôme

paul: i get to milk you twice a day. how about that?

în café du jardin sunt lumânări pe mese
se-ascultă coltrane miles davis
se vorbeşte în şoaptă
pare un loc distins o să-ţi placă spuneai
intru
şi scriu pe silabe my favourite things

e palidă are buzele albe
plouă mărunt în noapte
strada e luminată pustie
îşi priveşte silueta în vitrina magazinului de muzică
la cinema paradiso rulează acelaşi bertolucci
le dernier tango à paris
peut-être
grăbeşte pasul

nu mă mai gândesc la nimic până mâine

mâine începe altă duminică

paul: that's right. it's over and then it begins again

zâmbeşte încă
sau asta era din alt film

grig

părea rezonabil
tu ai fi făcut cursuri de broker la bursa din wall street
eu păstram bentley-ul fastback
ori trăiam în exil într-un atelier de tâmplărie
la lausanne
şi n-aş fi fost muza
puseurilor tale lirice d'le grig tocmai
când crizele astea filosofice îmi suprimă
categoric
orice impuls poetic

aşadar rămâne hotărât

pregăteşte-te să mori stimate domn
pune-ţi smoking-ul
te voi ucide la amiază/ ora 17 îmi
pare absolut convenabilă

sigilezi actele moşiei
închizi casa de bani păcat că
advocatul c. demetrescu e în aspen d-le rentier
îmi place pragmatismul tău subit
desigur herghelia va fi licitată negreşit într-o marţi
mă voi ocupa personal de culesul
viei de la domneşti
de contractul cu lear jets & co

să zicem că poţi rămâne acolo
lumina cade oblic petrini in oil îţi dă un aer
martiric în gazete va scrie
s e n z a ţ i o n a l
moartea d'lui grig vasiliu în conacul de la ştefăneşti
dumneata vei fi mulţumit
aşa en detail pe şapte coloane groase vei arăta
minunat/ biblioteca empire
fotoliul cu braţe din lemn de trandafir
dau bine în cadru

profilul te avantajează e decadent şi snob
d'le rentier



voi purta costumul de călărie îţi
plăcea într-o vreme şi inelul cu onix
montat în argint
ridic braţul perpendicular
pe tâmpla ta/ să nu respiri acum te va sminti
mirosul de thyme et heliotrope
şi

mda
un orificiu elegant burghez aproape artistic
perfect calibrat
dvořák în surdină pe faţa b
solemn
deloc funerar
pentru un `926 requiem cu
patima temperată în single s&w arm action

şi putem începe
nu-i aşa,
d'le grig?

la revedere, domnule consul

să zicem că te numeşti mateescu
şi vinzi un pascali oil painting
(numai oferte serioase/ eventual provincia)

nu ştie că o priveşti
se dezbracă încet ca şi cum ăsta
a rămas ultimul lucru din lume
de făcut

pare să fie iubita perfectă
aşa cum îşi agaţă umbra cu tălpile mici
de cărţile tale
de tablourile tale cu nuduri
domnule consul

ea râde şi râsul îi curge din gură
te striveşte de perete până îţi simţi vertebrele
tasându-se una de alta
cu mirosul ăsta de femeie necunoscută
care te sminteşte
şi-ţi despică mintea

dar ea stă cu pulpele goale în fotoliul
de piele neagră îşi sprijină coatele de biroul tău
louis XV
face şerpi de fum
ţi-i înfige drept în ochi
lăcrimezi te ustură
n-ai aer
mda,

ce-mi pasă mie de studiile tale secrete despre
variaţia genetică la nisetrul de dunăre
hai să încheiem contractul prenupţial
domnule consul
de mâine o să ne iubim înotând în aval
ca peştii
tu vei fi un somon uriaş previzibil
într-un oraş cu toate străzile
paralele cu marea

vei aştepta să plouă în fiecare zi la ora trei
ai să orbecăi prin somn
cu umbra ei zemoasă curgând
prin venele tale
şi

totul o să fie deopotrivă înalt
şi sufocant de alb

aujourd'hui c'est l'automne

despătimirea e atunci când
stai în sala de aşteptare
cu douăzeci de minute întârziere faţă de vara trecută
şi vezi deasupra spiralei concentric
o pasăre albastră cu aripile lipite de trup
desăvârşind oblic
ultima dorinţă dintr-o
dimineaţă de toamnă



se făcea că era lună plină
mă plimbam cu braţele întinse lateral
acoperişul era lunecos îngust
aerul tăios
am privit în gol
şi m-am răzgândit

de azi începeau coridoarele slab luminate
uşile aveau acelaşi număr purtau pe clanţă
do not disturb
vegheam nopţile
pe fotoliul din anticamera cu veioză în abajur de hârtie satinată
făceam umbre chinezeşti pe pereţi
mă gândeam la Toulouse Lautrec cu joben înalt şi baston
l-am zărit trecând şchiopătat prin încăpere
m-a privit avea ochelari cu ramă foarte subţire
sau mi s-a părut
contemplam Jardin de Paris cu dansatoare de cabaret şi jucători de cărţi
avea marginea vag desprinsă din ramă
Jane Avril dansa obosită plângea în pumn
izbucnea uneori în râs strident
începuse să mi se facă somn
domnul din stânga trişa îşi răsucea havana
mirosea apăsător a ploaie a mosc
taverna n-avea pianist
mă plictiseam numărând halebardele scuturile
săbiile de Toledo
Pinot Noir în pahar cu picior înalt
purtam rochie violet mănuşi până la cot fără degete
am stins lumânările
şi-am plecat



despătimirea e atunci când
te-aşezi lângă tine pe-aceeaşi bancă din parc
nu te observi
treci cuvinte dintr-un buzunar în altul
umbra ta glisează de-a lungul gurii lui
reiei aşteptarea de la capătul peronului
fără mirare
nu înainte de-a pune pălăria umbrela şi mănuşile
la locul ştiut
lunea pe măsuţa de ceai

se făcea că aş fi vrut să te ţin de mână
de-a binelea
ascultam tombe la neige
desculţă în cămaşa de noapte
obţinusem un plan detail al trecerii tale prin mine
îndoisem minutarul de la mijloc în jos
se lumina de ziuă
elle etait si jolie şopteai
şi
nu te grăbeai deloc

reverberam fără vocale
aburind fereastra în dreptul numelui tău

preludiu pentru o zi de marţi

totul începea când
el îşi uita
pe banca din aleea clasicilor
umbrela neagră cu mâner de fildeş

era într-o marţi
unghiile creşteau ascuţit
felurite
războaie încetau la 12 fix
între noi arme albe
sclipind
inutil
à l`amour comme à la guerre spuneai
eu

mă gândeam că stai la mansardă
că verile ţi-e nespus de cald
muţi fotoliul portocaliu lângă cel verde
şi mănânci din cutii de carton orez cu ciuperci
creveţi cu muguri de bambus

eram sigură că ai
sistem de sunet sorround
digital pur X 1
un motan care te trezeşte nopţile
şi-un prenume ce se termină cu d
pe care nu-l spui la nimeni

rămâneau celelalte

cutia cu fotografii alb-negru
insigna de pe front a bunicului tău din `916
un bonsai pe care-l
strigi david moore dimineţile
un ecran uriaş în perete
un home-projector de 300 inch cu diagonală
de 3,6 m
ca să o vezi pe ea
ea cu aluniţa copilăroasă de pe lobul urechii
gura ei rotunjită suflând puful păpădiei
ovalul unghiei mici adâncită în
buza de jos

desigur
ai o cicatrice deasupra sprâncenei
o văzusem de câteva ori
cu senzaţia că vrei s-o atingi
să te convingi că-i reală

apoi te depărtai
zilele cârtiţei începeau devreme
şi mai rar
în acelaşi loc

restul era previzibil
umbrela cu mâner de fildeş
albumele cu stevie ray vaughan
syd barrett
serile cu peter o`toole
în how to steal a million
ira&george gershwin classic jazz
un old dodge coronet `65
eu

mă gândeam că n-am să mai vin
degeaba ai acum ghiveci albastru cu panseluţe

între timp
în vaclavske namestie cineva cumpăra souveniruri
făcea în 45 de minute turul castelului konopiste
fotografia ceasul cu sfinţi mânca gogoşi cu vanilie
pe podul carol
opţional croazieră pe vltava

o fetiţă cu sandale de lac hrănea porumbeii

undeva
spre capătul lumii
aveam grădină cu pitic
umbrelă de soare galbenă
tata îmi planta în faţa camerei un vişin
un mesteacăn
eu dormeam încă şi-n somn
mă ridicam pe vârfuri şi
mă năşteam

încet

într-o marţi

ingres' violin

ieri mă gândeam la femeia din ingres’ violin
se discuta despre man ray saşa pană duchamp
şi probabil
aş fi venit în cele din urmă în mansarda dumitale
să-mi faci portretul
d'le pictor



în imobilul tău obscur din pierre charon 11 bis
seara
când te întorci grav şi sceptic
din monkey club

mi-ai arăta pânzele tale neterminate
ai vorbi absolut plicticos despre
nemurire pactul de la yalta
cariera ta de istoric ratat
şi cât aş vrea să mă înduioşeze
cuiul ăsta înfipt în carămidă
pe care-l urăşti când scrâşneşti
să nu te atârni de el
iremediabil

îl simţi penetrând oblic
între c3–c4 şi-ai vrea
să-ţi spintec pânzele
să strigi cu faţa în palme cum
m-ai putea iubi în neştire
olga maleeva
aşa neîncepută de nimeni cum eşti

e inutilă paranoia ta
d'le pictor
va trebui sã afli într-o zi
va fi ora la care
portăreasa josette îşi plimbă shar-pei-ul
are rochie nouă model demetrios josette
trece
pe lângă vitrina pantofarului gustav
pe lângă firma martin h. art & antiques •
o va opri un domn să-ntrebe
dacă hipodromul se deschide la 10
josette va chicoti
cu râsul ei de şoarec alb pe care îl laşi
pervers
cu bunã-ştiinţã
să bântuie în aşternutul tãu

fireşte m-ai fi putut iubi în neştire
în aerul stătut de mansardă
aş fi venit serile cu frezii să-mi arăţi
cuiul cu
portretul tău olga maleeva

mi-aş aminti doar că
feribotul spre corfu pleacă la ora 9
negreşit
mâine e zi de solstiţiu
şi

de solstiţiu freziile mor singure
bunul meu domn



photo: le violin d'ingres, man ray

men shall know nothing of this

lemă:
a) un cap de femeie are nevoie de
o sută de capete de bărbaţi

b) am mintea primejdioasă
perversă
până la urmă se va găsi cineva
să mi-o ţină în centură de castitate
şi cătuşe

~ ~

îl caut pe bărbatul cu o sută de capete
simt clar că există, adele
el vine
adulmecă
pe unul din degete are-o legătură de chei
de la o mie de centuri de castitate
toate la fel

adele e geloasă mă schingiuie în
camera de tortură până oboseşte
până se aburesc geamurile
inutil

eu nu vreau un
bărbat oarecare
cu depresii previzibile
şi politeţe rigidă ca o umbrelă gravată
prince charles' royal warrant

o sută de capete pentru o femeie
e deja prea mult
poate că max ernst era un excentric dar
eu tot cred că cel mai minunat lucru din lume e
femeia fără cap cu jartiera neagră
din garden of france
dar tu nu

tu nu crezi îţi
tremură buza de jos
egoismul meu te obsedează
şi cum îţi miroase părul a clematis
adele
somnul îmi curge liber
prin tine
eu




nu dorm
eu vreau un bărbat cu o sută de capete

scânceşti
şi jur că niciodată n-am văzut o nebunie ca a ta
aşa înaltă şi albă
eşti geloasă, adele, pe aerul din jurul meu
pe rochiile şi pantofii mei
te-am văzut într-o noapte
îmi ascundeai inelele în cutia de os
surâsul ţi-era de tot violet atunci am vrut să
fug prima oară / te ghemuiai lângă mine
cu cheia în gură
ţi se izbea de dinţi
o ţineai lipită de cerul gurii cu limba
limba ta aspră de pisică sălbatică
adele /

bărbatul pe care-l aştepţi nu există, ziceai
nu te credeam nu te cred nici acum
doar
mă-ntreb câte chei poate ţine o femeie
sub limbă

şi chiar nu mai contează ale cui sunt
cele o sută de capete

în dimineaţa asta ai murit, amelie

Într-o Dimineaţă nu se poate
Pur Şi Simplu
Muri

//

te-am văzut te-mpiedicai
de lichidele mele puse în flacoane cu etichete
albe
sunt necesare etichete mici autoadezive
spui şi

mă gândesc la prinţul şuţu la maison capşa `852
îmi beau ciocolata
în dimineaţa asta ai murit, amelie
eu râd tare/
eu
nu te cred/ tu
acoperi oglinzile cu pânză albă ai un aer grav de pe masă lipseşte tacâmul
pentru peşte
asta poate deveni mai enervant
decât
amiaza aceea de iulie când mi-ai arătat
că

manechinul de la claire`s boutique
făcea semne obscene spre trecători
îşi lipeau faţa să vadă mai bine clătinau
din cap
tu aveai doar halucinaţii de la căldură/
amintirile încep a treia zi
se ştie
eu
eram liniştită
truffes aux noisettes sunt destule
îmi umpleai gura să tac să tac să tac odată cu mirosul meu
şi culorile mele cu părul meu cu tot care-ţi intra în ochi
în nări

şi-ai vrea să nu-ţi pese
oh
cât ai vrea să poţi să nu-ţi pese
să
nu

te întristeze visul meu cu
autobuzul
oprit în câmp
femeia adormise pe umărul meu
mă-ntrebam de ce îi atârnă capul
aşa de greu
amorţisem capul femeii apăsa tare
până la os
băiatul cu un singur buzunar mă întreba ce porumbel
vreau
pe cel mort sau pe cel viu
cel mort sau cel viu
îmi cuprindea gleznele
să nu-mi desfacă sandalele să nu-mi
desfa
că sandalele mi-e

sete şi greaţă
vreau să cobor
să scap de
să ies din

femeia are unghiile negre
mi-agaţă mătasea rochiei cu palma aspră
prin somn şi
somnul i se face tot mai lung
n-o să se mai trezească niciodată
poate că

nu trebuie să îţi pese
poate că
nu

o să ne mai pese niciodată de nimic

aşa o să fim
foarte înalţi şi frumoşi
şi nimeni n-o să mai moară de-atunci
niciodată
dimineaţa

femeia cu cizme roşii

david f. colecţiona de la o vreme antichităţi
din plictiseală probabil

~~
în seara aceea
ea ajunse târziu avea un zâmbet vag dispreţuitor privi în treacăt
un kauffman ulei pe pânză
o pendulă de podea mecanism gustav becker
îl usturau ochii tocurile cizmelor
înţepau gândurile direct prin timpane
braţele se curbau după forma trupului ei

amintiri mici ghemuite şi calde

vineri - 21.44
de două zile david f. fumează în camera de la ultimul etaj în faţa uşii un plic albastru
ziarele de-alaltăieri
începe carnavalul de la veneţia
17 februarie

sâmbătă - 21.44
ar fi trebuit să-i mai dea o şansă dar se simţea vulnerabil stupid
odată intrase să vadă le journal d'une femme de chambre
cinemateca aproape goală un tânăr izbucnea uneori într-un râs trist o doamnă de-alături îl studia insistent nu-şi feri privirea îl întrebă dacă napoleon s-a sinucis sau fusese trimis la ghilotină asta-l hotărî să plece
ieşi cu o migrenă teribilă rătăci pe străzi adormi într-o staţie de metrou încercând să-şi amintească numele femeii
jeanne - céléstine - françoise
inutil
pe podul rialto, pe campo santa margherita se pregătea parada costumelor şi măştilor. sec. XIV
nobili şi curtezane

într-o duminică - 21.44
la serată purtă rochia albă cu tăietură asimetrică
o durea glezna urcă într-un suflet scara cu trupul ei mic în braţe
lumina cădea pe mijlocul patului asta îl făcea să pară adânc ca o apă
îşi rula ciorapul de-a lungul piciorului aerul în jurul ei deveni foarte moale vâscos coapsele păreau tăvălite în miere de jur împrejur nisip mişcător
cădea cădea şi
nu voia să se mai oprească
îi citise cronicile din narnia ei îi plăcea prinţul caspian
în copilărie se-ncuiase în dulap nu i-a fost teamă înăuntru mirosea călduţ a scorţişoară găsi pălăriile mamei rochia de mireasă uşoară ca o piele uscată
fumă cu un soi de disperare până spre ziuă sau făcuseră dragoste
nu mai ştia

***
a doua zi plecă fără urmă
o mai zări o dată în faţa teatrului ningea
avea pelerina cu guler de chinchilla cizmele roşii
ar fi vrut s-o strige să-i spună că îşi lăsase cercelul cu perlă pe noptieră că îi mânjise cu rouge perna că mirosea toată camera a flori că o căutase peste tot şi nu mai putea dormi de parfumul ei de umbra ei de făpturile ei împrăştiate în fiecare colţ
ar fi vrut s-o strige

marţi - 21.44
david f. măsură distanţa dintre pervaz şi trotuar nu-i păru sigură demult citise de două ori neranţula cu sete în aceeaşi zi
ne ran ţu la
apoi dormi 46 de ore şi
scrise a treia zi un eseu despre sinucidere ca necesitate sau a vrut s-o facă
se aplecă peste balustrada de fier zâmbi
ea n-avea gene false n-auzise de bruckner
asta i se păru minunat
purta mască aurie
la carnivale oraşul gâfâia de orgia cu porumbei concerte costume baluri

stinse ţigara
un fluture bezmetic se zvârcolea în perdea
la capătul străzii ţipa o sirenă băteau clopotele catedralei
asta-şi amintea da
foarte c l a r

***
00 . şi . nuştiucât
finalul e patetic
previzibil
şi-atât

comptine d'un autre ete

perle & caprice

(skip intro)

somnul tău n-are ieşire la mare încă 60 de zile de prohibiţie
supravieţuieşti
ultimul naufragiu a trecut
astupi galeriile şi numeri cele 10 lucruri care pot anihila femeia cu o singură înotătoare ai de ales între perla dizolvată în vin de thassos şi
atacul de panică

(versatile)

vegetăm în menajerie
conspirativ
pereţii din sticlă sunt albi de lichidele tale leneşe trasăm teritorii facem looping în doi eşti vorace ca un peşte răpitor la sfârşitul sezonului de împerechere ne iubim printre fire electrice smulgătoare de inimi aleator
al ea t or a lea tor
fără contribuţii la teoria hazardului neutralizarea are loc spontan
prin braconaj sau decapitare

(cléo au trapeze)

n-ai putere asupra ei stochezi şi permuţi ţesuturile vii reţeaua electronică
rochia de latex deasupra genunchilor în urmă o dâră subţire şi gustul sărat care te aspiră cu o sută cu o mie de guri
toate la fel
tocmai când ştii că
femeia bionică nu se sinucide din altruism
nici peştii

sinucigaşii n-au rău de înălţime
cléo trece linia de sosire ca o arătare lunatecă

suntem postbelici şi originali fixăm cadrul 1 marele spleen 2 loisir intelectual
juisezi
- ai obţinut un pattern cu single heterosexual man in black tuxedo looking for baby doll woman - e perfect funcţional
la temperaturi joase

dublu trapez fără lonjă de siguranţă
cléo geme cu dinţii pe căluşul de bambus n-are branhii nici solzi
mâna sfâşie mâna a smuls
perlele cad prin ochiurile plasei
se izbesc de cizma îmblânzitoarei de tigri

(coeur a corps)

la 15 m de sol nu mai doare nimic

în manej e tăcere nimeni nu aplaudă
femeia cu biciul de mătase înghite una câte una perlele ca şi cum ar înghiţi-o pe ea
bucată cu bucată

cléo atârnă ca în ştreang se leagănă şi umbra îi curge din trup
fără ţipăt

e doar un gadget femeia indestructibilă
o recompui la scara 1:1 prototipul nu va bloca traheea
totul e tranzitoriu
şi
visul

(be-bop-a-lula)

îşi scoate genele false unghiile inelele cu pietre
false false false
degetele rup şi rup
până ajung la pielea ei albă la frumuseţea ei carnivoră îmblânzitoarea de tigri stă goală în arenă cléo se clatină deasupra ca un candelabru uriaş

(machiavélisme)

uneori urcă pe acoperiş cu brăţări fosforescente la glezne tălpile ei îţi apasă pe creier iar dacă iubirea e o maşinărie bionică atunci nu mai rămâne nimic de făcut

contorsionismul te-ajută doar cât să-ncapi în amfora de pe şemineu restul e cenuşă
carbon şi apă

mâine pescuitorii de perle pornesc în larg