skip to main |
skip to sidebar
totul începea când
el îşi uita
pe banca din aleea clasicilor
umbrela neagră cu mâner de fildeş
era într-o marţi
unghiile creşteau ascuţit
felurite
războaie încetau la 12 fix
între noi arme albe
sclipind
inutil
à l`amour comme à la guerre spuneai
eu
mă gândeam că stai la mansardă
că verile ţi-e nespus de cald
muţi fotoliul portocaliu lângă cel verde
şi mănânci din cutii de carton orez cu ciuperci
creveţi cu muguri de bambus
eram sigură că ai
sistem de sunet sorround
digital pur X 1
un motan care te trezeşte nopţile
şi-un prenume ce se termină cu d
pe care nu-l spui la nimeni
rămâneau celelalte
cutia cu fotografii alb-negru
insigna de pe front a bunicului tău din `916
un bonsai pe care-l
strigi david moore dimineţile
un ecran uriaş în perete
un home-projector de 300 inch cu diagonală
de 3,6 m
ca să o vezi pe ea
ea cu aluniţa copilăroasă de pe lobul urechii
gura ei rotunjită suflând puful păpădiei
ovalul unghiei mici adâncită în
buza de jos
desigur
ai o cicatrice deasupra sprâncenei
o văzusem de câteva ori
cu senzaţia că vrei s-o atingi
să te convingi că-i reală
apoi te depărtai
zilele cârtiţei începeau devreme
şi mai rar
în acelaşi loc
restul era previzibil
umbrela cu mâner de fildeş
albumele cu stevie ray vaughan
syd barrett
serile cu peter o`toole
în how to steal a million
ira&george gershwin classic jazz
un old dodge coronet `65
eu
mă gândeam că n-am să mai vin
degeaba ai acum ghiveci albastru cu panseluţe
între timp
în vaclavske namestie cineva cumpăra souveniruri
făcea în 45 de minute turul castelului konopiste
fotografia ceasul cu sfinţi mânca gogoşi cu vanilie
pe podul carol
opţional croazieră pe vltava
o fetiţă cu sandale de lac hrănea porumbeii
undeva
spre capătul lumii
aveam grădină cu pitic
umbrelă de soare galbenă
tata îmi planta în faţa camerei un vişin
un mesteacăn
eu dormeam încă şi-n somn
mă ridicam pe vârfuri şi
mă năşteam
încet
într-o marţi
ieri mă gândeam la femeia din ingres’ violin
se discuta despre man ray saşa pană duchamp
şi probabil
aş fi venit în cele din urmă în mansarda dumitale
să-mi faci portretul
d'le pictor
în imobilul tău obscur din pierre charon 11 bis
seara
când te întorci grav şi sceptic
din monkey club
mi-ai arăta pânzele tale neterminate
ai vorbi absolut plicticos despre
nemurire pactul de la yalta
cariera ta de istoric ratat
şi cât aş vrea să mă înduioşeze
cuiul ăsta înfipt în carămidă
pe care-l urăşti când scrâşneşti
să nu te atârni de el
iremediabil
îl simţi penetrând oblic
între c3–c4 şi-ai vrea
să-ţi spintec pânzele
să strigi cu faţa în palme cum
m-ai putea iubi în neştire
olga maleeva
aşa neîncepută de nimeni cum eşti
e inutilă paranoia ta
d'le pictor
va trebui sã afli într-o zi
va fi ora la care
portăreasa josette îşi plimbă shar-pei-ul
are rochie nouă model demetrios josette
trece
pe lângă vitrina pantofarului gustav
pe lângă firma martin h. art & antiques •
o va opri un domn să-ntrebe
dacă hipodromul se deschide la 10
josette va chicoti
cu râsul ei de şoarec alb pe care îl laşi
pervers
cu bunã-ştiinţã
să bântuie în aşternutul tãu
fireşte m-ai fi putut iubi în neştire
în aerul stătut de mansardă
aş fi venit serile cu frezii să-mi arăţi
cuiul cu
portretul tău olga maleeva
mi-aş aminti doar că
feribotul spre corfu pleacă la ora 9
negreşit
mâine e zi de solstiţiu
şi
de solstiţiu freziile mor singure
bunul meu domn
photo: le violin d'ingres, man ray
lemă:
a) un cap de femeie are nevoie de
o sută de capete de bărbaţi
b) am mintea primejdioasă
perversă
până la urmă se va găsi cineva
să mi-o ţină în centură de castitate
şi cătuşe
~ ~
îl caut pe bărbatul cu o sută de capete
simt clar că există, adele
el vine
adulmecă
pe unul din degete are-o legătură de chei
de la o mie de centuri de castitate
toate la fel
adele e geloasă mă schingiuie în
camera de tortură până oboseşte
până se aburesc geamurile
inutil
eu nu vreau un
bărbat oarecare
cu depresii previzibile
şi politeţe rigidă ca o umbrelă gravată
prince charles' royal warrant
o sută de capete pentru o femeie
e deja prea mult
poate că max ernst era un excentric dar
eu tot cred că cel mai minunat lucru din lume e
femeia fără cap cu jartiera neagră
din garden of france
dar tu nu
tu nu crezi îţi
tremură buza de jos
egoismul meu te obsedează
şi cum îţi miroase părul a clematis
adele
somnul îmi curge liber
prin tine
eu
nu dorm
eu vreau un bărbat cu o sută de capete
scânceşti
şi jur că niciodată n-am văzut o nebunie ca a ta
aşa înaltă şi albă
eşti geloasă, adele, pe aerul din jurul meu
pe rochiile şi pantofii mei
te-am văzut într-o noapte
îmi ascundeai inelele în cutia de os
surâsul ţi-era de tot violet atunci am vrut să
fug prima oară / te ghemuiai lângă mine
cu cheia în gură
ţi se izbea de dinţi
o ţineai lipită de cerul gurii cu limba
limba ta aspră de pisică sălbatică
adele /
bărbatul pe care-l aştepţi nu există, ziceai
nu te credeam nu te cred nici acum
doar
mă-ntreb câte chei poate ţine o femeie
sub limbă
şi chiar nu mai contează ale cui sunt
cele o sută de capete
Într-o Dimineaţă nu se poate
Pur Şi Simplu
Muri
//
te-am văzut te-mpiedicai
de lichidele mele puse în flacoane cu etichete
albe
sunt necesare etichete mici autoadezive
spui şi
mă gândesc la prinţul şuţu la maison capşa `852
îmi beau ciocolata
în dimineaţa asta ai murit, amelie
eu râd tare/
eu
nu te cred/ tu
acoperi oglinzile cu pânză albă ai un aer grav de pe masă lipseşte tacâmul
pentru peşte
asta poate deveni mai enervant
decât
amiaza aceea de iulie când mi-ai arătat
că
manechinul de la claire`s boutique
făcea semne obscene spre trecători
îşi lipeau faţa să vadă mai bine clătinau
din cap
tu aveai doar halucinaţii de la căldură/
amintirile încep a treia zi
se ştie
eu
eram liniştită
truffes aux noisettes sunt destule
îmi umpleai gura să tac să tac să tac odată cu mirosul meu
şi culorile mele cu părul meu cu tot care-ţi intra în ochi
în nări
şi-ai vrea să nu-ţi pese
oh
cât ai vrea să poţi să nu-ţi pese
să
nu
te întristeze visul meu cu
autobuzul
oprit în câmp
femeia adormise pe umărul meu
mă-ntrebam de ce îi atârnă capul
aşa de greu
amorţisem capul femeii apăsa tare
până la os
băiatul cu un singur buzunar mă întreba ce porumbel
vreau
pe cel mort sau pe cel viu
cel mort sau cel viu
îmi cuprindea gleznele
să nu-mi desfacă sandalele să nu-mi
desfa
că sandalele mi-e
sete şi greaţă
vreau să cobor
să scap de
să ies din
femeia are unghiile negre
mi-agaţă mătasea rochiei cu palma aspră
prin somn şi
somnul i se face tot mai lung
n-o să se mai trezească niciodată
poate că
nu trebuie să îţi pese
poate că
nu
o să ne mai pese niciodată de nimic
aşa o să fim
foarte înalţi şi frumoşi
şi nimeni n-o să mai moară de-atunci
niciodată
dimineaţa
david f. colecţiona de la o vreme antichităţi
din plictiseală probabil
~~
în seara aceea
ea ajunse târziu avea un zâmbet vag dispreţuitor privi în treacăt
un kauffman ulei pe pânză
o pendulă de podea mecanism gustav becker
îl usturau ochii tocurile cizmelor
înţepau gândurile direct prin timpane
braţele se curbau după forma trupului ei
amintiri mici ghemuite şi calde
vineri - 21.44
de două zile david f. fumează în camera de la ultimul etaj în faţa uşii un plic albastru
ziarele de-alaltăieri
începe carnavalul de la veneţia
17 februarie
sâmbătă - 21.44
ar fi trebuit să-i mai dea o şansă dar se simţea vulnerabil stupid
odată intrase să vadă le journal d'une femme de chambre
cinemateca aproape goală un tânăr izbucnea uneori într-un râs trist o doamnă de-alături îl studia insistent nu-şi feri privirea îl întrebă dacă napoleon s-a sinucis sau fusese trimis la ghilotină asta-l hotărî să plece
ieşi cu o migrenă teribilă rătăci pe străzi adormi într-o staţie de metrou încercând să-şi amintească numele femeii
jeanne - céléstine - françoise
inutil
pe podul rialto, pe campo santa margherita se pregătea parada costumelor şi măştilor. sec. XIV
nobili şi curtezane
într-o duminică - 21.44
la serată purtă rochia albă cu tăietură asimetrică
o durea glezna urcă într-un suflet scara cu trupul ei mic în braţe
lumina cădea pe mijlocul patului asta îl făcea să pară adânc ca o apă
îşi rula ciorapul de-a lungul piciorului aerul în jurul ei deveni foarte moale vâscos coapsele păreau tăvălite în miere de jur împrejur nisip mişcător
cădea cădea şi
nu voia să se mai oprească
îi citise cronicile din narnia ei îi plăcea prinţul caspian
în copilărie se-ncuiase în dulap nu i-a fost teamă înăuntru mirosea călduţ a scorţişoară găsi pălăriile mamei rochia de mireasă uşoară ca o piele uscată
fumă cu un soi de disperare până spre ziuă sau făcuseră dragoste
nu mai ştia
***
a doua zi plecă fără urmă
o mai zări o dată în faţa teatrului ningea
avea pelerina cu guler de chinchilla cizmele roşii
ar fi vrut s-o strige să-i spună că îşi lăsase cercelul cu perlă pe noptieră că îi mânjise cu rouge perna că mirosea toată camera a flori că o căutase peste tot şi nu mai putea dormi de parfumul ei de umbra ei de făpturile ei împrăştiate în fiecare colţ
ar fi vrut s-o strige
marţi - 21.44
david f. măsură distanţa dintre pervaz şi trotuar nu-i păru sigură demult citise de două ori neranţula cu sete în aceeaşi zi
ne ran ţu la
apoi dormi 46 de ore şi
scrise a treia zi un eseu despre sinucidere ca necesitate sau a vrut s-o facă
se aplecă peste balustrada de fier zâmbi
ea n-avea gene false n-auzise de bruckner
asta i se păru minunat
purta mască aurie
la carnivale oraşul gâfâia de orgia cu porumbei concerte costume baluri
stinse ţigara
un fluture bezmetic se zvârcolea în perdea
la capătul străzii ţipa o sirenă băteau clopotele catedralei
asta-şi amintea da
foarte c l a r
***
00 . şi . nuştiucât
finalul e patetic
previzibil
şi-atât
totul începea când
