jane avril

vremurile bahice
s-au sfârşit amice în secolul XIX
nu crezi tu îţi cultivi spleen-ul pe vaste câmpii cu pelin
eşti cosmopolit limfatic vorbeşti despre impresionism & femei
şi-ţi tratezi cu absint le mal du siècle

prefer să-mi spui că am cearcăne privirea fixă ca jane avril tristeţea ei universal metafizică
la ce bun lichidele în care nu poţi intra de două ori teoria lui bergson e previzibilă
iar arta nu te absolvă de păcat
aşa să ştii

port rochie galbenă ca may belfort şi motan negru visez la bărbatul cu melon pictează ateliere terase uneori vine la el puştiul cu ziarele poştaşul bătrân cu bicicleta fumează o ţigară subţire ruptă în două
o aşteaptă pe domnişoara k

eu nu sunt domnişoara k iar tu nu vei ajunge pe rue fontaine în les décadents se bea şampanie din cupe largi
tu crezi că sfârşitul secolului e doar un alt joc de societate
eu ştiu că oamenii se tem de sfârşituri ei nu sunt creioane nici radiere/
dar aş putea să recit i've got a little cat i'm very fond of that tu m-ai ţine în braţe ca pe-o pisică mare răsfăţată mi-ai răsuci buclele aş vorbi sâsâit m-ai striga may sau yvette lumea din jardin de paris ar aplauda şi
ce fericiţi am fi ce
fericiţi am
fi

spui că einstein şi-a pierdut banii de la nobel pe wall street că acţiunile gm au crescut/ ce contează când sfârşitul de secol te prinde între etaje
orice femeie pe care o mângâi toarce ca o pisică neagră
frica ta e ochiul ei galben şi n-ai scăpare
jane

dansează în faţa oglinzii e singură şi goală
se îndrăgosteşte de corpul ei încă o dată
tu pui ceasul să sune la 6.30 fix să prinzi într-o cafenea oarecare
alt sfârşit de secol
impostor si
boem

ana

niciodată n-am să ştiu
de ce carnea ta îmi pătează mâinile
dejurîmprejurul tot miroase a mir şi mosc

te urcam în spirală
mai multe scări deodată
gemeai

în urma ta încolţeau sâmburi de migdal

te iubeam cu bună-ştiinţă
ana

coerent şi barbar

treceam mâinile prin umbrele tale ca prin pântecul unei ape
te frământam cu
rădăcini de lemn dulce şi iarbă arsă

carnea ta albă
ana
ochii mei pustiindu-te de la un capăt la altul
nicio zbatere doar un somn lung nesfârşit
mă răsuceam prin trupul tău de ciută
mă scurgeam în miezul pământului

fierbinte

treceai cu poala rochiei grea de mere vedeam
venele albastre încolăcite sub piele
tânjeam după tălpile tale mici pline de ţărână
cu gura toată

îngenuncheai
apa se tulbura îţi înghiţea răsuflarea
iar
eu
cu năluca ta albă pe braţe

răscoleam netrebnic lumile neîncepute
neştiute
până la tine

să te iubesc
ana