Saturday, March 17, 2007

and i am you and what i see it's me

ferestrele acestea sunt ale altor ziduri
nu le-ai văzut niciodată
tu
creatorul de himere
aştepţi întâmplarea o presimţi o pipăi
pleci şi revii
ca şi cum ai sări dintr-o groapă comună în alta

străzile n-au amintiri nici nume
pentru ele nu există erori de developare

obiectivul rămâne lucid
în locul acela e o pată neagră
vârful cleştelui a atins filmul
imaginează-ţi orice

memoria e involuntară



te exilezi în tine ca un intrus în sala de proiecţie
câteva fotografii cu ea
zeitatea ta polimorfă
închizi ochii o duci de mână prin plantaţia de lămâi apoi
te pregăteşti să uiţi
acelaşi algoritm de alienare

o voi numi sara/ eurile sunt interschimbabile/
sunt nenumărate sara posibile

o tabacheră de argint un elefant din lemn de teck un british shorthair cu pedigree ceremonia ceaiului femeia care vine la tine serile din obişnuinţă umbra ei când mare când mică obsesiile tale tragice pantofii roşii de antilopă silueta subţire în rochie vintage rochia de pe marginea patului patul din mijlocul camerei
camera goală
golul
apoi
nesfârşitele precauţii şi tabieturi de sinucigaş
nimic mimetic
floarea de la butonieră gândul că oricum
mâine se va scrie de la capăt şi
fără tine

restul e aberaţie optică

în iarna aceea au murit toţi cangurii

despre oglinzi numai de bine

another mirroring day

la noapte nu plouă

caffe vivaldi near 7th avenue. leonard cohen la ora închiderii. un barman lunatic un rest de cloud 9 cocktail. cam atât. closing time o dată de două ori. lună de vară pe zidurile cafenelei. undeva la etajul trei te zbaţi îţi striveşti umbra de perete. răguşeşti strigându-mă. de sus miroase sfâşietor a mosc şi lemn ars de santal. waiting for the miracle. fruntea lipită de geam lângă candela cerului. trebuie să dansăm iar acel penetrant vals uncasual cu mâinile legate până la epuizare şi uitare de sine până vei începe să te întrebi cine sunt cum de-am ajuns aici.
dance me dance me dance
n-o să plouă la noapte. ştiu după cum ţii între degete a doua ţigară neaprinsă. take this waltz cu rulare moderată pe banda întâi cu geamurile lăsate şi dorinţa izbită ritmic şase grade spre nord între steaua polară şi pădurea snagov. pielea ta miroase a maci sălbatici a salcâm sau doare prea tare în locul acela unde aveam aripile. no cure for love.
cobor la kilometrul nuştiucare pe dn1. port my famous blue raincoat. o iau înainte cu sandalele în mână pe partea care duce la pol. deja nu mai contează care.
în spatele meu umbra a strigat. nu întorc capul.
mereu începe altă zi de vineri fără miracole. te aştept la capătul podului. nu mă opresc.
la noapte nu plouă.

little black dress

ar fi putut s-o cheme oricum eva sau liz mintea lui
nu-i dăduse nume pe-atunci
proiectai fotograme convalescent cu lobul afectiv amputat
nu poţi reinventa copacul din curtea lui niepce totul urmează să se întâmple
în camera obscură intri fără orgolii fără memorie supravieţuieşti în condiţii de laborator
uneori o vezi
stă pe pervaz ca o pisică mare te priveşte şi desenează ceva
nu face crize de personalitate e betty boop în ediţie de buzunar
tu



nu întorci capul simţi doar tocurile muşcând din asfalt fâşâitul rochiei pe coapse/ ochii te ard în ceafă te grăbeşti geamătul se grăbeşte şi el. alergi te clatini ca într-un clişeu cinematografic
lumea se clatină odată cu tine

ieri mergeai pe stradă şi nu priveai vitrinele acum te-ai oprit oamenii trec se împiedică de tine
cut filmstrip
aici nu începe şi nu se termină nimic

azi nimeni nu se mai ratează din exigenţă sau iubire

vitrinele nu vorbesc despre marea impostură
se tace

în spatele fiecărui perete de sticlă o femeie obişnuită multiplicată în zeci de femei asemeni ei se dezbracă întâi rochia la urmă pantofii trece goală dintr-o cameră în alta apoi se piaptănă în faţa ferestrei fără grabă
foarte încet
ca şi cum
ăsta
a rămas
ultimul lucru din lume
de făcut

Wednesday, March 14, 2007

la belle dame sans regrets

ea locuieşte în mansarda cu ferestre spre nord
în pridvor are o muşcată sfielnică roşie cu gene lungi
care-i dictează dimineţile
une lettre d`amour
o scrie încet cu litere înclinate spre dreapta
mon cher petit amie
tu ne m'écris pas je ne te vois plus
tu ne viens jamais
apoi o priveşte naiv
îşi piaptănă părul în culoarea mierii
îşi pune inelul cu piatra ovală
întoarce oglinda spre miazăzi
şi-l cheamă pe nume pe silaba din mijloc
douce et tendre

el nu se întoarce niciodată

după-amiezele încep de la zborul fluturelui
ea cântă la pian erik satie
avec une tristesse rigoureuse
nu se gândeşte la nimic
poartă la robe rouge de la ultimul banchet
îl aşteaptă pe cel nevenit neştiut
şi orele trec în cercuri albe
strâns
până la geamăt

ea desenează constelaţii pe şevalet pe-un sfert de cer cu soare
la belle excentrique în arpegiu alb-negru
lasă uşa deschisă spre grădină
dar nu apare nimeni niciodată
zâmbeşte cuiva nevăzut îşi pleacă fruntea pe braţe
şi tace în
preludiu la două mâini fără partitură cu
gândurile înnodate la spate
acolo strigătul nu
nu se aude

ea locuieşte în pavilionul cu umbre
ştie mersul stelelor
face păsări măiastre din hârtie chinezească le suflă aripile spre nori
şi nu se îndoieşte de nimic niciodată
doar spre amurg îşi întinde mâinile spre marginea lunii
ascunde plânsul în pântecul ei moale
şi împleteşte în trei visele de-azi-noapte

ea stinge pe rând candelabrele aşteaptă ploaia
îşi udă tâmplele cu apă de trandafiri
umple paharele
blanche champagne pe fundal de catifea
dantelă veche arome de fleur de lys
şi dansează singură în odaia cu ferestre spre nord
cu sufletul ghemuit în braţe
irepetabil şoptit

la valse sans regrets

Saturday, March 3, 2007

nu mi-e frică de tine, yvonne


eşti mai înaltă decât frica mea de moarte
yvonne

scormoneai cu unghiile nuditatea lucrurilor simple şi ce tare zornăiau brăţările tale cyan
vara asta se sinucide lent dar ţie nu-ţi pasă mânjeşti fotografiile mele cu rouge deşi
ştiu
îţi plăcea şi ţie posterul cu klimt `902 motanul din braţe mai precis/ poate c-ai tresărit atunci
danaë purta un şal neobişnuit şi frica ta semăna aşa bine cu
pulpele ei
albe

erai atât de frumoasă şi

ţi-era teamă yvonne
că pielea mea ar foşni la fel sub trupul oricărui bărbat
că lichidele mele ar curge la fel
gelatinoase şi leneşe/
în mine germinau solzi de peşti fără ochi îi prindeai cu o mână
le rupeai capul ei se zbăteau
îndelung
şi iar nu-ţi păsa/
îmi

pipăiai umerii şira spinării de sus în jos cu limba ta veninoasă
de şarpe
singur şi trist

eşti cea mai frumoasă dintre fricile mele
yvonne

mi-apuci degetul mic muşti prima falangă/ e strâmt şi aşa puţin loc în tine/
rupi altă bucată mesteci înghiţi încet
nu

sângerez decât
foarte
puţin
şi

frâng pe genunchi gâtul ultimei spaime/ mă-ntreb dacă gustav ar fi putut s-o iubească pe adele bloch dar asta pare irelevant acum
ies
şi-ncui
uşa

ca pentru o lungă plecare

de două ori

Friday, March 2, 2007

nimic despre anne

fără double click pentru detalii nivelul următor îl ştii introduci moneda apeşi tasta enter iubire long drink no sugar automatul rotunjeşte nu dă rest
tu ai buzunarul plin de fise lucioase le pipăi zimţii cu vârful degetelor zâmbeşti liniştit

nu nu erai tu cel care îmi sărutai
tălpile
nu tu m-ai împins în vizuina iepurelui
iepurele alb al lunii doarme cu botul
pe sânul meu îţi respiră în ureche
celelalte cuvinte
fotografiile nesomnul
rochia roşie
cafeaua arsenicul
anestezia locală
incizia
sunt doar născociri

nu te-a văzut nimeni în cameră ai intrat singur cu o cartelă magnetică de acces unic
şi memoria nevolatilă pentru date vitale
s-au aprins luminile
ai aşteptat
pe noptieră nu era niciun inel
ai făcut un inventar al femeilor suprarealiste
série vénus
gala anne lee ai fumat mult până la ziuă
şi-ai plecat

sau pur şi simplu
n-ai avut de ales

în camera aceea nu am fost eu

doar o femeie care uneori
seamănă cu mine

i wish i was

I

stăm cu gurile lipite de canalul de aerisire răsuflarea mea umedă
astupată de a ta
ermetic

trage piedica
dă-mă jos îţi spun

nu mai încap cu genunchii striviţi între coastele tale
vocea îţi palpită // mi se izbeşte de dinţii din faţă
dă-mi drumul odată
toate vorbele astea nu fac nici
cât o mână de gloanţe oarbe pe care mi le-ai înfige în piept
când mă legi de tine
când te spânzuri odată cu mine
după ce mă iubeşti echivoc / asimetric
în fiecare noapte

ţinteşte drept
uite aici în locul ăsta rotund cât o monedă
să nu-ţi tremure mâna
aş putea să mă dizolv într-o mie de baloane de săpun
all surrogate
&
bullet proof

II

azi
unul din noi trebuie să plece iremediabil
şi trist
libertatea stă legată de traversele podului
îi atârnă capul în jos
sub mâinile ei trec cormorani egrete
şi mrene trec
cu ochii întorşi pe dos

mâine voi fi un peşte de apă dulce rătăcit în canalele oraşului
ai să-mi simţi gura sub picioarele tale
vei călca uşor să
nu striveşti
să nu doară

somnul meu fermentează
întors cu faţa în jos
bălteşte în mâlul moale din orezării

_ _ _


tu aştepţi
vertical
aştepţi
ac-ci-den-tal şi retoric
să se întâmple?