Saturday, March 17, 2007

and i am you and what i see it's me

ferestrele acestea sunt ale altor ziduri
nu le-ai văzut niciodată
tu
creatorul de himere
aştepţi întâmplarea o presimţi o pipăi
pleci şi revii
ca şi cum ai sări dintr-o groapă comună în alta

străzile n-au amintiri nici nume
pentru ele nu există erori de developare

obiectivul rămâne lucid
în locul acela e o pată neagră
vârful cleştelui a atins filmul
imaginează-ţi orice

memoria e involuntară



te exilezi în tine ca un intrus în sala de proiecţie
câteva fotografii cu ea
zeitatea ta polimorfă
închizi ochii o duci de mână prin plantaţia de lămâi apoi
te pregăteşti să uiţi
acelaşi algoritm de alienare

o voi numi sara/ eurile sunt interschimbabile/
sunt nenumărate sara posibile

o tabacheră de argint un elefant din lemn de teck un british shorthair cu pedigree ceremonia ceaiului femeia care vine la tine serile din obişnuinţă umbra ei când mare când mică obsesiile tale tragice pantofii roşii de antilopă silueta subţire în rochie vintage rochia de pe marginea patului patul din mijlocul camerei
camera goală
golul
apoi
nesfârşitele precauţii şi tabieturi de sinucigaş
nimic mimetic
floarea de la butonieră gândul că oricum
mâine se va scrie de la capăt şi
fără tine

restul e aberaţie optică

în iarna aceea au murit toţi cangurii

despre oglinzi numai de bine

another mirroring day

la noapte nu plouă

caffe vivaldi near 7th avenue. leonard cohen la ora închiderii. un barman lunatic un rest de cloud 9 cocktail. cam atât. closing time o dată de două ori. lună de vară pe zidurile cafenelei. undeva la etajul trei te zbaţi îţi striveşti umbra de perete. răguşeşti strigându-mă. de sus miroase sfâşietor a mosc şi lemn ars de santal. waiting for the miracle. fruntea lipită de geam lângă candela cerului. trebuie să dansăm iar acel penetrant vals uncasual cu mâinile legate până la epuizare şi uitare de sine până vei începe să te întrebi cine sunt cum de-am ajuns aici.
dance me dance me dance
n-o să plouă la noapte. ştiu după cum ţii între degete a doua ţigară neaprinsă. take this waltz cu rulare moderată pe banda întâi cu geamurile lăsate şi dorinţa izbită ritmic şase grade spre nord între steaua polară şi pădurea snagov. pielea ta miroase a maci sălbatici a salcâm sau doare prea tare în locul acela unde aveam aripile. no cure for love.
cobor la kilometrul nuştiucare pe dn1. port my famous blue raincoat. o iau înainte cu sandalele în mână pe partea care duce la pol. deja nu mai contează care.
în spatele meu umbra a strigat. nu întorc capul.
mereu începe altă zi de vineri fără miracole. te aştept la capătul podului. nu mă opresc.
la noapte nu plouă.

little black dress

ar fi putut s-o cheme oricum eva sau liz mintea lui
nu-i dăduse nume pe-atunci
proiectai fotograme convalescent cu lobul afectiv amputat
nu poţi reinventa copacul din curtea lui niepce totul urmează să se întâmple
în camera obscură intri fără orgolii fără memorie supravieţuieşti în condiţii de laborator
uneori o vezi
stă pe pervaz ca o pisică mare te priveşte şi desenează ceva
nu face crize de personalitate e betty boop în ediţie de buzunar
tu



nu întorci capul simţi doar tocurile muşcând din asfalt fâşâitul rochiei pe coapse/ ochii te ard în ceafă te grăbeşti geamătul se grăbeşte şi el. alergi te clatini ca într-un clişeu cinematografic
lumea se clatină odată cu tine

ieri mergeai pe stradă şi nu priveai vitrinele acum te-ai oprit oamenii trec se împiedică de tine
cut filmstrip
aici nu începe şi nu se termină nimic

azi nimeni nu se mai ratează din exigenţă sau iubire

vitrinele nu vorbesc despre marea impostură
se tace

în spatele fiecărui perete de sticlă o femeie obişnuită multiplicată în zeci de femei asemeni ei se dezbracă întâi rochia la urmă pantofii trece goală dintr-o cameră în alta apoi se piaptănă în faţa ferestrei fără grabă
foarte încet
ca şi cum
ăsta
a rămas
ultimul lucru din lume
de făcut