pereţii se curbau după forma ta
nicio ieşire doar coridoare metalice în care numeri secundele claustrofob ca un alergător de cursă lungă prins în ascensor
primele ţâşnesc mâinile rup fereastra din zid
apoi gândurile cu aer comprimat/
hazardul/ sufocarea de sub degetele ei inocente şi albe cu
gust de chinină
asasinul meu preferat nu dă greş niciodată. centrează luneta
şi trage
snapshot de la 50 m
zidurile nu fac zgomot când trăiesc numai umbrele noastre siameze răsuflă vâscos prin acelaşi plămân de fier forjat se strecoară prin creneluri traversează galerii şi viaducte/ podurile n-au puncte obligatorii de trecere doar lanţuri
uneori
încă un pas
zoom optic niciun filtru de lumină nu vorbim despre corpuri plutitoare
în preajma statuilor
se merge în tăcere
ar trebui să ştii mai multe despre camerele fără pereţi despărţitori respirăm prin acelaşi tub subţire dublu securizat eu mereu la celălalt capăt
fără aer nu ţip
vasele comunicante nu se deosebesc între ele aceeaşi tensiune acelaşi gol de memorie
vârfurile pe marginea acoperişului
textura intactă
apoi
vidul
~ // ~
vorbim despre fizica lichidelor fierbinţi
ei nu ne-aud fac fotografii lângă palatul lloyd aruncă bănuţi în fântâna cu peşti
mâine îmi vor lipsi toate astea
cutia muzicală art nouveau jucăriile din lemn ceasurile de serie mică ciocolata neagră băută în picioare lângă hilt & vogel
în piaţa operei uneori noaptea
se-aud scâncete
dar eu ştiu
statuile nu dorm şi nu
plâng
niciodată
