în dimineaţa asta ai murit, amelie

Într-o Dimineaţă nu se poate
Pur Şi Simplu
Muri

//

te-am văzut te-mpiedicai
de lichidele mele puse în flacoane cu etichete
albe
sunt necesare etichete mici autoadezive
spui şi

mă gândesc la prinţul şuţu la maison capşa `852
îmi beau ciocolata
în dimineaţa asta ai murit, amelie
eu râd tare/
eu
nu te cred/ tu
acoperi oglinzile cu pânză albă ai un aer grav de pe masă lipseşte tacâmul
pentru peşte
asta poate deveni mai enervant
decât
amiaza aceea de iulie când mi-ai arătat
că

manechinul de la claire`s boutique
făcea semne obscene spre trecători
îşi lipeau faţa să vadă mai bine clătinau
din cap
tu aveai doar halucinaţii de la căldură/
amintirile încep a treia zi
se ştie
eu
eram liniştită
truffes aux noisettes sunt destule
îmi umpleai gura să tac să tac să tac odată cu mirosul meu
şi culorile mele cu părul meu cu tot care-ţi intra în ochi
în nări

şi-ai vrea să nu-ţi pese
oh
cât ai vrea să poţi să nu-ţi pese
să
nu

te întristeze visul meu cu
autobuzul
oprit în câmp
femeia adormise pe umărul meu
mă-ntrebam de ce îi atârnă capul
aşa de greu
amorţisem capul femeii apăsa tare
până la os
băiatul cu un singur buzunar mă întreba ce porumbel
vreau
pe cel mort sau pe cel viu
cel mort sau cel viu
îmi cuprindea gleznele
să nu-mi desfacă sandalele să nu-mi
desfa
că sandalele mi-e

sete şi greaţă
vreau să cobor
să scap de
să ies din

femeia are unghiile negre
mi-agaţă mătasea rochiei cu palma aspră
prin somn şi
somnul i se face tot mai lung
n-o să se mai trezească niciodată
poate că

nu trebuie să îţi pese
poate că
nu

o să ne mai pese niciodată de nimic

aşa o să fim
foarte înalţi şi frumoşi
şi nimeni n-o să mai moară de-atunci
niciodată
dimineaţa