femeia cu cizme roşii

david f. colecţiona de la o vreme antichităţi
din plictiseală probabil

~~
în seara aceea
ea ajunse târziu avea un zâmbet vag dispreţuitor privi în treacăt
un kauffman ulei pe pânză
o pendulă de podea mecanism gustav becker
îl usturau ochii tocurile cizmelor
înţepau gândurile direct prin timpane
braţele se curbau după forma trupului ei

amintiri mici ghemuite şi calde

vineri - 21.44
de două zile david f. fumează în camera de la ultimul etaj în faţa uşii un plic albastru
ziarele de-alaltăieri
începe carnavalul de la veneţia
17 februarie

sâmbătă - 21.44
ar fi trebuit să-i mai dea o şansă dar se simţea vulnerabil stupid
odată intrase să vadă le journal d'une femme de chambre
cinemateca aproape goală un tânăr izbucnea uneori într-un râs trist o doamnă de-alături îl studia insistent nu-şi feri privirea îl întrebă dacă napoleon s-a sinucis sau fusese trimis la ghilotină asta-l hotărî să plece
ieşi cu o migrenă teribilă rătăci pe străzi adormi într-o staţie de metrou încercând să-şi amintească numele femeii
jeanne - céléstine - françoise
inutil
pe podul rialto, pe campo santa margherita se pregătea parada costumelor şi măştilor. sec. XIV
nobili şi curtezane

într-o duminică - 21.44
la serată purtă rochia albă cu tăietură asimetrică
o durea glezna urcă într-un suflet scara cu trupul ei mic în braţe
lumina cădea pe mijlocul patului asta îl făcea să pară adânc ca o apă
îşi rula ciorapul de-a lungul piciorului aerul în jurul ei deveni foarte moale vâscos coapsele păreau tăvălite în miere de jur împrejur nisip mişcător
cădea cădea şi
nu voia să se mai oprească
îi citise cronicile din narnia ei îi plăcea prinţul caspian
în copilărie se-ncuiase în dulap nu i-a fost teamă înăuntru mirosea călduţ a scorţişoară găsi pălăriile mamei rochia de mireasă uşoară ca o piele uscată
fumă cu un soi de disperare până spre ziuă sau făcuseră dragoste
nu mai ştia

***
a doua zi plecă fără urmă
o mai zări o dată în faţa teatrului ningea
avea pelerina cu guler de chinchilla cizmele roşii
ar fi vrut s-o strige să-i spună că îşi lăsase cercelul cu perlă pe noptieră că îi mânjise cu rouge perna că mirosea toată camera a flori că o căutase peste tot şi nu mai putea dormi de parfumul ei de umbra ei de făpturile ei împrăştiate în fiecare colţ
ar fi vrut s-o strige

marţi - 21.44
david f. măsură distanţa dintre pervaz şi trotuar nu-i păru sigură demult citise de două ori neranţula cu sete în aceeaşi zi
ne ran ţu la
apoi dormi 46 de ore şi
scrise a treia zi un eseu despre sinucidere ca necesitate sau a vrut s-o facă
se aplecă peste balustrada de fier zâmbi
ea n-avea gene false n-auzise de bruckner
asta i se păru minunat
purta mască aurie
la carnivale oraşul gâfâia de orgia cu porumbei concerte costume baluri

stinse ţigara
un fluture bezmetic se zvârcolea în perdea
la capătul străzii ţipa o sirenă băteau clopotele catedralei
asta-şi amintea da
foarte c l a r

***
00 . şi . nuştiucât
finalul e patetic
previzibil
şi-atât