Wednesday, August 1, 2007

nocturnă cu saxofon şi femeie


bea vodkă direct din sticlă are o cicatrice la colţul sprâncenei
stângi un crucifix legat cu sfoară la gât
mă priveşte insolent îşi umple pipa cu tutun tilbury
port rochia femeii care aşteaptă
îmi dezgoleşte genunchii nu mă amăgi ru-sal-ka
îl las să plângă îşi îngroapă faţa în pumni
nemişcat îl cheamă serghei ori igor sau poate-am uitat
ştiu
avea un ochi foarte trist şi albastru
şi

plec
las geamurile deschise sur les feuilles mortes
yves montand de treizecişiopt de ori pe versuri de jacques prévert
te privesc într-un anume fel
am zâmbetul acela ştii tu al pisicii de cheshire
şi ochii ţi se fac violeţi apoi negri albaştri cenuşii verde transparent. inutil din nou n-am să te cred. iarăşi verzi cu iris sidefiu
sunt o-chii-ce-lor-ca-re-plea-că solveig
se-nţelege
poţi să mă numeşti cum vrei sunt mult crescută în
adâncimile memoriei tale
a braţelor tale
o-dată-de-două-ori-de-cine-ştie-câte-ori

din spate pândeşte iarna. are
luna lipită de ferestre se tânguie în sunet de saxofon şi flaut

în noaptea asta mă vor linge-prelinge-ninge toate dorurile de tine

dar şi-aceasta ştii deja


No comments: